Cand nu urmezi dreptatea, te urmeaza ea (2)

C. Ministerul Afacerilor Externe

In mod normal nu as fi intrat in atat de multe detalii. Am doua motive pentru aceasta. Primul este ca desi a avut tot timpul cativa inalti oficiali de foarte buna calitate, in acest moment MAE are cea mai buna conducere din ultimii 25 ani din punct de vedere al integritatii si pragmatismului. Si pentru ca isi simte amenintate pozitiile, Reteaua a trecut la contraatac. Al doilea este o invitatie la reflectie. In ciuda tuturor celor prezentate mai jos, MAE ramane cel mai integru, stilat si coerent minister; va invit sa va inchipuiti cum arata celelalte.
Incepand cu anul 1990, diplomatii in varsta de 50-60 ani au fost hartuiti si ulterior fortati prin valuri successive de reorganizari sa paraseasca Ministerul. Pentru a nu crea probleme ulterior (de genul transmiterii experientei proprii), in cadrul asociatiei pe care si-au creat-o (asociatia Fostilor Ambasadori si Diplomati de Cariera) au fost plasati si cativa “tipi simpatici”, care (banuim prin ce mijloace) castigau periodic functii de conducere. Printre acestia, Vasile Macovei (actual purtator de cuvant) si I.M. Anghel (actual presedinte) sau, fara functii, Vasile Nanea (il cititi uneori in “Adevarul”) si altii.
In paralel, a fost adusa in MAE o echipa de apx. 50 persoane. In timp ce generatiei anterioare i se interzisese sa mai promoveze in perioada anilor 80, grupul respectiv (care trebuia sa preia ministerul prin forta) sarea si cate doua trepte ierarhice intr-un an. Intr-unul din anii in care nu se anuntase oficial vreun examen de promovare, acesta a constat in inscrierea pe o lista purtata pe la cei avizati. Ulterior, acestia au fost promovati continuu de catre ministrii favorabili lor, exclusiv dupa criterii de fidelitate: astfel au ajuns diplomati (inclusiv de nivel superior) oameni care, prin specificul activitatii nu au defasurat nici o zi de munca diplomatica. Unii dintre cei pe care mi-am varsat supararea anterior sunt doar leprute, oportunisti care m-au lovit pentru a intra in gratiile sefilor sau tipi imbatati de aerul puterii. Cei despre care voi vorbi azi sunt tartorii, adevaratii vinovati pentru starea actuala a diplomatiei.
Odata numiti, ei au pus la punct un sistem de sorginte mafiota, care sa le permita supravietuirea: isi abandoneaza functiile (in tara sau la misiune) doar pentru alt membru al retelei, se sprijina reciproc, intretin un sistem de colectare in cadrul retelei (pentru trimiterea la post, pentru acoperirea erorilor profesionale, pentru oamenii de afaceri pe care ii sprijina etc.). Angajatelor care apeleaza la acest sistem paralel nu li se cer niciodata doar bani. Practic, tot ce a facut Preda la misiunea de la Havana este doar aplicarea acestui model bine stabilit. Fiecare membru al retelei prezinta toate simptomele de mai jos. Dam insa doar exemplele cele mai relevante:
Odata ajunsi la post, efectueaza cheltuieli irationale. Ion Valcu dispunea in cadrul ambasadei de doua etaje pentru uzul propriu. A preferat sa inchirieze o resedinta in oras, platind 10.000 dolari lunar. Alte exemple relevante sunt ambasadorii romani la UNESCO, unul dintre ei, de exemplu, prezentand facturi telefonice la domiciliu de 3000 euro lunar, iar altul cerand aprobarea ca soferul personal sa se deplaseze cu automobilul din strainatate la Otopeni, pentru a il conduce acasa;
Se considera autoritati paralele cu Ministerul. Mihnea Motoc (al doilea ambasador care il felicita pe Preda “cu ocazia primaverii”) are o politica externa proprie, initiative in care nu implica MAE. Suna alti ambasadori ai Romaniei si le da instructiuni (vi-l amintiti pe Preda care insista sa scrie pe un antet conceput de el). Vasile Sofineti, din postura de director, incerca sa dea dispozitii directorilor generali si secretarilor de stat. La plecarea la post isi fac singuri echipa, uneori cu oameni din afara Ministerului, lucru fara precedent in lume. Veti avea surpriza astfel sa gasiti candidati respinsi la admitere si intrati in Minister pe ruta ocolitoare.
Sfideaza orice reguli umane. Un exemplu este ambasadorul Iulian Buga, supranumit “Pistol” pentru ca a descarcat o arma in incinta Ministerului. Un alt fost sef de misiune, ion Olteanu, se facuse cunoscut in America Latina pentru ca la sfarsitul receptiiilor cerea mancare si pentru acasa.
Instraineaza orice lucru cu o valoare istorica cat de mica. Un ambasador intr-o tara balcanica, abonat apoi la pozitii de conducere, avea printre prioritati vanzarea mobilei stil, din lemn masiv a ambasadelor pe care le conducea.
Se comporta brutal si anarhic cu subordonatii si pare sa le placa. Un episod spectaculos a avut loc la Ambasada Romaniei la Sofia: dupa parasirea ambasadorului Constantin Grigorie la alta misiune, angajatii au inceput o petrecere-monstru, care s-a terminat a doua zi dimineata. Era rabufnirea lor dupa ani intregi de umilinte si chinuri. Un alt exemplu pe aceasta linie este Anton Niculescu, care intarzia sute de lucrari pentru motive ridicole, de la semne de punctuatie la folosirea unor sinonime. Si la Havana, sotia lui Preda se lauda ca imi va invata sotia sa cheltuiasca, asa cum a mai invatat si pe altcineva la misiunile anterioare. Si a reusit: nu doar ca in primele luni, sotia mea le imprumutase aproape 10.000 euro (pe care probabil nu i-a returnat), dar in perioada de dupa plecarea mea toata Ambasada a petrecut din banii castigati de mine.
Interesant e ca pe orice filiera ar fi venit (servicii secrete straine – in primul an si jumatate dupa revolutie si primul an de dupa alegerile din 1996 angajarile se faceau partial dupa liste venite de la ambasade straine-, crima organizata/conexiuni politice), acestia se comporta ca un bloc unitar. Asta inseamna fie ca un sfert din mapamond le-a dat ordin sa ne urasca (greu de crezut), fie ca respectivii sunt, de fapt, aceeasi gasca facand diferite jocuri, in functie de expertiza sau intamplare. De cele mai multe ori ii vezi pe holuri, grupati exclusiv unii cu altii. Astfel, cineva a sustras din arhiva Resurselor Umane un dosar care ar fi adus deservicii majore carierei lui Cristian Negrila, Lucretia Tanase a aprobat pentru Havana un buget anual atat de mic incat se epuiza in luna aprilie, iar in anul urmator lui Preda i-a alocat unul de 11 ori mai mare, Prunariu a dorit sa il impuna pe Mosanu pentru un post diplomatic; in urma esecului acestuia a intervenit ca Alexandru Cornea sa faca zile fripte constant castigatorului concursului etc.
De multe ori acestia sunt extrem de evidenti in sabotarea functiilor Ministerului, fara nici o consecinta. Respectivii iau peste picior cetateni romani aflati in mare dificultate (uneori chiar in inchisoare). De exemplu, Dumitru Vintila incerca sa convinga un grup constituit ad-hoc ca majoritatea marinarilor de pe anvele arestate sunt acolo din vina lor, ei insisi cerand arestarea navelor!!
– inabusa din fasa initiative de cooperare propuse de alte state; cand un ambasador a comunicat ca tara gazda ar dori o mediere romaneasca la un diferend de frontera, un fost secretar de stat (Dan Petre) da o rezolutie de genul “Taiati-i elanul domnului ambasador!”. Alt mod de operare este un mecanism de genul “nu cooperam cu tara A ca sa nu se supere B: dar nu cooperam nici cu B ca sa nu se supere A”. La auzul unei propuneri de actiune, unul dintre cei vizati a izbucnit: ”Mai, baieti, lasati relatiile cu …. In seama mea!”
– se prezinta in exterior ca singurele minti deschise din Minister, ceea ce afecteaza enorm prestigiul institutional. Un fost ambasador intr-o tara ex-iugoslava teroriza personalul ambasadei prin diverse metode, una fiind sedintele ce contineau tirade impotriva securistilor, de care nu mai scapam. Dintre toti cei care trecusera vreodata prin acea ambasada, respectivul avusese gradul cel mai mare. Ceva mai bine decat un intelectual ajuns ambasador care fusese doar informator si isi povestea in ziar plimbarile in jurul blocului cu recrutorul.
– folosesc MAE roman pentru prejudecatile lor mistico-rasiste. Astfel, in conceptia celor doi Preda, bretonii si provensalii meritau un respect deosebit, iar ceilalti francezi aproape deloc. De asemenea, in relatiile cu America Latina (unde fiecare tara, indiferent de marime si regim politic, are cele mai pozitive asteptari sufletesti, politice si economice fata de Romania) ne-am trezit pentru multi ani ca sprijinim o linie politica ce naste saracie si deruta, incatuseaza toate statele din zona si indeparteaza acest continent de Romania si Uniunea Europeana. Caius Dobrescu, fost director in 1999 al Academiei Diplomatice, ne explica solemn ca “fata de majoritatea tarilor lumii, Romania are doar interese economice”. Uite, domnule, unde se ascundea noul stapan colonial! Nu ca Vlad Nistor, fost director al aceleiasi institutii si cunostinta a lui Preda, ar fi fost foarte departe.
– compromit cu intentie imaginea diplomatiei romanesti, inclusiv prin dezinformarea Centralei. Astfel, un ambasador intr-o tara latino-americana (altul decat Preda), primit exceptional de catre gazde, le ia la misto in comunicarile trimise la Bucuresti si “le cearta” ca nu asculta de alta tara care ii era respectivului mai simpatica.
– compromit imaginea Romaniei in fata partenerilor straini. In cursul unei discutii cu doi jurnalisti cubanezi, Preda lansa o tirada impotriva politicii “ostile” a Romaniei fata de Siria (cel putin interesant, intrucat prietenul sau marga era cel care presa pentru expulzarea ambasadorului sirian). In continuare, intrebat despre efectele crizei economice si nivelul de trai in Romania (intrebare-test, pentru a determina daca o tara se preteaza la afaceri), respectivul s-a jelit din nou si si-a ridicat ochii spre cer. Am intervenit doar cu doua precizari in discutie: tara noastra a fost ultima destinatie UE vizitata de presedintele Bashar al-Assad si e greu sa mori de foame in Romania cu un salariu mediu de 300 euro, iar cei doi m-au inteles. Stiti ce m-a urat?
– sufoca activitatea ambasadelor care nu sunt conduce de oamenii lor: in patru ani la Havana nu am primit nici un semnal de la directia de spatiu. Cand veneau delegatii romanesti, fie ajungeau la ambasada pentru ca isi pierdeau bagajele, fie dorind sa cumpere trabuce. Uneori culmea diplomatiei, aflam despre ele de la partenerii cubanezi care incercau sa lamureasca diverse aspecte ale programului. Multi dintre cei cu care am reusit sa vorbesc spuneau ca li s-a recomandat insistent sa ma evite). Cel mai flagrant caz a fost vizita la Havana a unei delegatii particulare, care cuprindea reprezentanti ai Camerei de Comert Bucuresti, ai unei banci (plus fiul ambasadorului Preda) si care dorea recuperarea in folos propriu al datoriei Cubei. In relatia cu America Latina de aceasta strategie s-au ocupat cel mai intens Florin Florian, fostul sef al compartimentului (care imi spunea ca relatia cu Cuba nu are nici un viitor si, in paralel, transmitea cubanezilor ca eu impiedic aceste relatii) si Stefan Mera, eminenta cenusie a strategiei latino-americane a Ministerului din ultimii ani. Dintr-un punct de vedere pervertit (dar normal in zilele noastre), Reteaua avea isi asumase unele drepturi asupra datoriei pentru ca determinase guvernul cubanez sa semneze in 2007 o recunoastere a acesteia. (In perioada respectiva guvernarea era in Cuba in mana unei clici care a dus furtul de stat la un nivel necunoscut pana atunci. Respectivii au fost indepartati dupa ce au fost filmati pe ascuns dand o petrecere cand Fidel Castro era internat in stare grava si impartindu-si posturile de conducere intre ei). Din pacate pentru logica respectiva, aceste credite externe acordate de Romania in conditii de clara incertitudine, precum si rivalitatea dintre MAE si Departamentul Comertului Exterior sunt mostenirea lasata de catre Gogu Radulescu in lungul sau mandat la Ministerul Comertului. Avand in vedere aceasta, concluzia este ca, de fapt, reteaua ne datoreaza cateva zeci de miliarde de dolari. Exista chiar si o rezolvare imediata la independenta manifestata de acestia pana acum: renunta la pozitiile din Minister, returneaza toate beneficiile primite in acesti an, infiinteaza o firma de consultanta si negociem cu ei.
– transmitere de documente secrete. Preda a fost anchetat in la inceputul anilor 2000 pentru sustragerea de documente secrete. In perioada in care nu a ocupat functia a incercat aducerea la conducerea Directiei Arhive a unui fost sef al Arhivelor Nationale (Costin Fenesan) care avusese probleme asemanatoare si a demisionat intempestiv pentru a evita o condamnare penala. In final, incercarea lui Preda a fost un succes total – a lasat in urma nu unul, ci trei pui: Stelian Obiziuc, Alexandru Ghisa si Vitalie Varatic. Aliatii nostri sunt probabil incantati ca toata corespondenta este citita la sfarsitul anului.
– folosesc diplomatia ca un vehicul pentru propriile interese de afaceri. La cateva saptamani de la instalare, Andrei Marga propunea unui partener strain sa cumpere mine, terenuri agricole etc. Nici nu cuvant despre cooperare industriala, schimburi tehnologice, investitii in infrastructura!
In aceasta activitate se folosesc de parghii din cele mai diverse: astfel, oamenii lor din oficiul de contencios saboteaza procesele impotriva prietenilor (indivizi care revendica cladiri ale ministeruiui, altii care au fost concediati pentru fapte penale instígate de retea. Prin oamenii din sindicat acestia pornesc proteste la momente bine alese. Diverse ONG-uri apropiate le sptijina sau complementeaza activitatea. La un momento dat, aparusera oportunitati de afaceri importante cu o tara asiatica. Cand, datorita unor reorganizari, reteaua nu a mai putut sa faca profit din aceasta relatie, au trimis pe cineva din afara (Anton Caragea – Centrul Diplomatic), iar ca rezultat contactele tarii respective cu Romania au fost amanate.
Alarmant nu este doar ca toti acestia comunica intre ei, ci ca sunt legati, la randul lor, de orice pata neagra din societate: astfel, oamenii de afaceri straini vor fi directionati doar catre cateva camere de comert (printre ele Iasi si Prahova), ion Niculae este “prietenul Nae”, delegatiile in vizita vor fi primite exclusiv de catre omul lor (care se va asigura ca nu vor realiza nici un contact important), pe lista de preferinte politice au maxim zece tari (din fericire, cateva dintre ele, dragi noua, au iesit intre timp), ba pana si calatoriile cu avionul se fac exclusiv prin acestea. L-am vazut de doua ori in viata mea isteric pe Preda: o data cand i-am spus ca suntem egali, a doua oara cand, in naivitatea mea (inainte de venirea sa la post), m-am bucurat ca vom aduce din Cuba fructe exotice care sa scada pretul pe piata locala. Ulterior am aflat ca exista un traficant din Orientul Mijlociu care monopolizeaza piata romaneasca. Altadata, pe aeroportul din Havana, aveam o discutie suprarealista cu Mezei, care lauda “inteligenta” TAROM nu doar de a renunta la diverse curse aeriene, dar si a isi vinde sloturile la care avea dreptul in orice aeroport din lume ca companie nationala si care reprezentau jumatate din beneficiile aderarii la Oorganizatia Internationala a Aviatiei Civile.
La un moment dat, unul dintre cei in cauza mi-a spus, cu o sinceritate pe care nu poti sa nu o apreciezi: “Stiti, am sapte sefi si trebuie sa ii multumesc pe toti!”
Poate credeti ca acestia sunt doar outsideri ai puterii. Din pacate, pana se va intreprinde ceva serios, ei sunt puterea. Astfel, unul dintre ei modifica site-ul ministerului din propriul birou, desi ii era nimeni nu ar trebui sa primeasca parola pentru aceasta. De asemenea, Preda a venit pregatit, in cazul meu nu cu dosarul secret de la SRI (cel care era transmis oricui pentru a ma compromite), ci cu cel strict secret, continand, printre altele, un profil psihologic amanuntit, pe care nu il vad nici macar toti ofiterii Serviciului si care nu se arhiveaza. Chiar si in conditiile actuale, probabil cele mai propice corectitudinii, Reteaua a reusit sa isi impuna patru oameni panoul principal al conducerii (vizibila pe site-ul MAE) si doi in pozitii situate traditional in proximitatea sa. Si tineti minte cazul cersetorului care statea intr-un furgón la coltul strazii din preajma ministerului, fara sa il deranjeze nimeni? S-a mutat intr-o Dacia break alba. La intraraea in Minister!
Trei alte concluzii:
Mafia nu isi impune limite, ci se extinde atat cat e lasata. Ca respectivii sunt in relatii cu elemente de crima organizata e clar. Dar sa desfasori activitati criminale in Minister e deja alt nivel al penetrarii. Alegeti ce va place mai mult: amenintare cu forta (Mera fluierand amenintator cand ma vede, Tudor zicandu-mi ca sunt un gandac si voi fi strivit sau amenintandu-ma cu “pedeapsa regala” – asta pentru naturisto-umanisto-libertarienii nostri este, din cate am inteles, biciuirea pana la sangerare; in fine, Ghisa si Varatec inghesuindu-ma intr-un colt si intrebandu-ma “ce mai face domnul Preda”) sau proxenetism (e cazul unor membre ale Retelei care la adapostul rolului de “mamici” pregatesc tinerele diplomate cu idea de a oferi prestatii in natura).
Exista speranta. In biroul unuia dintre cei in cauza s-au strans mai multi dintre respectivii: Motoc, Buga, Predescu si altii pe care nu mi-I amintesc deocamdata. Obositi dupa o zi intreaga de efort in care incercau sa para seriosi, acestia au inceput sa se manifeste natural – sa isi dea palme dupa ceafa, sa se impinga pe canapea etc. La un moment dat intra pe usa cineva de o varsta apropiata lor, dar avand o functie si o capacítate superioare. Se indreapta spre copiator dar isi asteapta randul dupa secretara, multumeste frumos si pleaca.
Dar lucrurile nu se vor rezolva de la sine. Pe Tudor l-a adus in Minister unul dintre cei vechi si care a luat parte la multe momente importante – unul dintre eroii putin stiuti. Tudor e un caz individual, posibil rezolvabil. Din pacate, dimensiunea colectiva e mai greu de atins. In acest moment exista in Minister alti 50 de diplomati, tineri, si care ar urma sa ia locul primilor. Au intrat in grup pe diferite cai – prin legaturi de familie, prin simpatii acordate pe diferite cai sau impartasind un set de valori de mana stanga (uneori deghizate in ateism sau “toleranta religioasa”). Daca cineva nu ii va salva pe copiii astia, inclusiv de ei insisi, vom vedea povestea actuala repetandu-se pentru inca o generatie.
Ma opresc aici, deocamdata, de frica. De frica sa nu ii bag in puscarie pe toti.
Iar daca as zice de la ce institutie provin formal majoritatea acestora, acest serviciu reusind mentinerea acestora prin crearea unei atmosfere de teroare (blocuri de locuinte pentru diplomati incuiate la 10 seara, amenintari voalate dupa fiecare actiune reusita, principii de genul “diplomatul roman are dreptul sa vorbeasca cel mult cu secretarele de la alte ambasade”), mergand pana la includerea membrilor Retelei in cota proprie (un abuz in cadrul altui abuz), ati crede ca am prejudecati. Serios ca nu am. Dar cand un om cu o functie de raspundere, fost ambasador care a impins relatiile cu o tara la sute de milioane de dolari vine la munca cu tramvaiul, iar un tinerel are o limuzina “de Serviciu”, lucrurile trebuie schimbate radical.

D. Presedintele Traian Basescu

“Traian Basescu lupta acum impotriva balaurilor dar a fost si el balaur” (Gigi Becali)
In ultimii ani, presedintele Basescu s-a remarcat prin unele initiative impotriva coruptiei, cu rezultate bune. A fost un luptator, dar nu un erou.
In prímele zile de mandat preluase deja un grup de fosti consilieri ai lui Emil Constantinescu (in primul rand Constantin Degeratu, romanul care a sabotat cel mai mult intrarea in NATO). In coabitarea cu premierul Tariceanu nu l-a deranjat retrocedarea ilegala a peste 10% din fondul funciar, nici ordonantele de urgenta valabile trei zile (pana cand trcea un anumit import de punctul vamal) si nici risipirea celui mai bun moment de crestere econmica din ultimii 35 ani prin cresteri de cheltuieli, salarii si apoi preturi. L-au deranjat, in schimb, ambitiile prezidentiale ale acestuia si doar atunci a cautat sa il indeparteze. S-a bucurat cand oameni de toate categoriile si-au pus in el sperantele pentru combaterea coruptiei si democratizare. Dar a actionat asa cum stia mai bine: cand un corupt ii era dusman mergea si lupta anticoruptie. Cand nu, se poticnea.
Una dintre marile poticneli ale presedintelui si care m-a afectat direct este implicarea in cazul Preda. Va spusesem ca fiul sau a fost angajat “prin concurs de imprejurari” la o institutie a statului – este vorba de Presedintia Romaniei! Miza era mare – recuperarea datoriei Cubei, la care si presedintele ar fi avut partea sa. Preda a fost tinut in suspans cativa ani, pentru ca era indezirabil. Cand insa negocierile s-au finalizat, a aparut si numirea. Deranjul cu mine a tulburat un pic apele, dar o noua negociere le-a limpezit a doua oara.
Cel mai infiorator lucru nu este ca a amanetat viata cuiva pe care nu il cunostea si ca s-a vandut pe o suma oarecare. Nu este nici macar spagatul moral ca poti sa fii bun prieten cu o aripa a mafiei cand cealalta iti vrea capul. Marea tragedie este ca ar fi facut multe din lucrurile astea si gratis, pentru ca este in structura sa: refuza sa ia in calcul ca cei mai mici/tineri/fara grad ar putea avea vieti de trait sau idei de exprimat, considera in mod naiv ca facand acuzatii in alte directii isi sterge pacate similare, crede ca adevarul vine exclusiv de la sine dar, mai mult decat toate, se inroseste de placere cand indivizi care se autonumesc “baieti mari” (Reteaua) isi impart maretia cu el: “Domnule Presedinte, acum vad din nou stralucirea din ochi pe care o aveati in primii ani de mandat”, “Excelenta Voastra, trebuie sa le aratati tuturor cine este seful in tara asta!”
Am votat de doua ori impotriva suspendarii sale si as face la fel din nou, din motive diferite: in toata aceasta perioada, Traian Basescu a vandut si cumparat oameni, incepand cu cei mai apropiati, care l-au sustinut. Intre timp, Ii folosea extensiv in luptele sale personale. Rezultatul pozitiv este ca actuala echipa de la Cotroceni e cea mai buna din ultimii ani (continand cel putin un prezidentiabil). Insa acestia nu au ramas pe loc datorita presedintelui, ci datorita credibilitatii pe care si-au castigat-o si datorita faptului ca sunt loiali si unul altuia. Dupa ani de dezamagiri politice, avem norocul sa existe nu unul, ci doi poli de reconstructie a vietii politice – unul la guvern, unul la presedintie.
Rezultatul negativ este ca, odata cu stabilizarea binelui, s-a stabilizat si raul: Traian Basescu nu asculta de aceasta echipa (plus cativa intelectuali devotati), ci de papusarii sai – Daniel Funeriu si Bogdan Oprea (din partea Mafiei) si Sebastian Lazaroiu (din partea corupta a SRI). In schimb, pe toti cei de valoare din jurul sau presedintele incearca sa ii murdareasca prin jocuri dubioase. Un exemplu cred eu relevant: procurorul-sef Laura Kovesi ii datoreaza totul presedintelui. Cu toate acestea (si stiu bine ce spun) cunoaste foarte bine unde este dreptatea si sufera sincer cand aceasta nu se face. Este genul de om in jurul carora am visat toti sa se reconstruiasca clasa noastra politica. Cand incerci sa folosesti un astfel de om nepatat in propriile gainarii, ce se poate astepta ulterior? Sa fie abandonat cum a fost si Daniel Morar? Trecand la categoria “ciupercute” ii avem pe Mihail Neamtu si Adrian Papahagi. Amandoi sunt principiali si bine intentionati (iar Papahagi si inteligent), insa nu au fost lasati sa isi dezvolte o personalitate proprie; ar fi oare corect ca steaua lor sa apuna la sfarsitul actualului mandat prezidential?
Cea mai importanta expresie a starii de captivitate a Presedintelui Basescu este infiintarea Fundatiei si a Partidului Miscarea Populara. Acestea sunt (sa speram) ultimele partide “balci” – infiintate cu cateva personalitati integre pentru vizibilitate si, in rest, adjudecate intre diferiti centri de putere. Reprezentantii mafiei au pozitii atat de inalte in cele doua incat pot, teoretic, sa dispuna de partid dupa bunul plac, in momentul cand vor considera oportun. In afara de Funeriu, Oprea, Lazaroiu, Cristescu exista, de asemenea, Elenina Nicut, Dragos Cipariu si Marian Preda.
Traian Basescu ar fi putut ramane in istorie ca primul presedinte care a si facut ceva impotriva coruptiei. Din pacate, pentru ca si-a ascultat din nou vechile porniri, s-ar putea sa ramana cunoscut pentru altceva:
Presedintele care nu ne-a bagat in Schengen. Doi oameni sunt principalii vinovati ai neadmiterii – ministrul Radu Stroe, care a primit dispozitie in plin process de aderare sa distruga Ministerul de Interne si presedintele Basescu a carui implicare, fie si indirect, intr-un asasinat pe cel mai mare aeroport al tarii, e totusi mai mult decat pot inghiti partenerii europeni.
Varul. Cand prietenii tai se numesc Videanu si Berceanu, iar ai fiicei tale – Casuneanu si Hrebenciuc, e clar ca ai o problema de credibilitate. Rezolvarea – simularea rupturii si conflictului (dar, pentru ca nimeni din cei avizati sa nu inteleaga ceva gresit, chiar si aceasta simulare a fost insotita de o alianta prin casatorie). Daca puteti face rost de jurnalul convorbirilor de la Cotroceni in toata perioada asta veti fi socati cat timp se petrecea pe telefon cu “dusmanul”. De aceea, ultímele doua tunuri ale presedintelui un ar trebui sa surprinda pe nimeni. Acestea sunt:
privatizarea CFR Marfa cu grupul Grampet. Suma de plata (plus investitii) se ridica la 1,1 miliarde euro, adica mai mult decat s-a obtinut impreuna pe Petrom si Romtelecom. Dar pentru ca cineva a considerat ca Romania nu merita atat, s-a vorbit cu nasul, care “a aparat statul de drept” si “a combatut neregulile privatizarii” in cateva discursuri. Problema rezolvata! De altfel, interesele presedintelui si ale GFR s-au mai intalnit si alta data. De exemplu, in Cuba, afacerea cu compania de stat (Union de Ferrocariles) a fost facuta in urma unui telefon primit de Preda din triunghiul Cotroceni-SRI-Mafie. Nu conteaza cat a primit atunci Preda si cat Basescu; important e ca relatia cu Cuba sa mearga. Daca am considera surori toate tarile latino-americane, Cuba si alte cateva ar fi printre cele mai apropiate ca varsta.
Situatia de la Hidroelectrica. Dupa cum a reiesit din presa, sumele pierdute de stat inainte de mandatul EuroInsol erau de peste 3 miliarde euro anual, acestea fiind castiguri nete ale Retelei. Se vorbeste din nou cu inamicul (care a folosit primul termenul “baietii destepti din energie”) si prietenul (prin fírmele fratelui sau, Mircea Basescu, in care o parte dintre bani se pare ca sunt ai sai) Traian Basescu. Rezultatul: EuroInsol pleaca, ba chiar se deschide o ancheta penala, ca sa nu ii treaca prin cap sa conteste decizia.
La acestea mai putem adauga si pierderile datorate unui mod de a face politica: inainte de alegerile din 2009, anturajul presedintelui a contactat un intermediar pentru a obtine un contract de infrastructura cu o firma occidentala. Firma respectiva, de buna credinta, a dat un termen rezonabil, dar nu foarte apropiat. In consecinta, prpounerea a cazut – banii dintr-un eventual comision erau necesari exclusiv pentru campania electorala.
Salvatorul mafiei. S-au intamplat atatea lucruri intr.-un timp atat de scurt, incat unuii chiar s-au speriat ca acesta va fi sfarsitul Retelei. S-a vorbit din nou cu domnul presedinte, care tocmai atunci era in cautare de pietre cu care sa sparga geamul si ambele parti s-au angajat intr-un joc mediatic complicat, al carui scop era sa evite apropierea dintre cele doua grupuri integre. De la acuzatii minore sau invéntate pana la simularea unor lupte, nu a fost crutat nici un mijloc. Ca sa intelegeti: nu Ponta este aliat cu Voiculescu. Grupul Antenelor a lovit in Ponta in ultimele luni mult mai mult decat oricine altcineva. Presedintele Basescu este aliat cu Dan Voiculescu si obiectivul lor imediat este ca nici o regula din jocul jucat il ultimii 25 ani sa nu se schimbe: ei pe asta il stiu si la asta au cumparat arbitrii – dreapta este dusmanul stangii si se va unifica in jurul presedintelui, Ponta reprezinta socialismul decadent, pe de alta parte Basescu este dusmanul poporului (care loveste copii) si vrea sa isi pastreze casa de pe Dante etc. Apropierea este atat de mare incat au inceput sa isi transfere oameni, ba chiar sa isi imprumute stilul (fie asta fie au sfatuitori comuni): “Basescule, lasa-mi copiii in pace, lupta-te cu mine!”/”Ponta, daca esti barbat, lupta-te cu mine, lasa-mi fata in pace!” Voi spun ceva foarte grav, dar bine cantarit: daca in viitor va ramane fie si o bucatica de mafie, va fi EXCLUSIV vina presedintelui Basescu.

Daca un singur om poate provoca pierderi de 5 miliarde euro in mai putin de sase luni, inseamna ca modelul de regim politic pe care il avem este profund gresit (si nu ma refer la cel semiprezidential, ci la cel subsidiar – elitist – unde ai doar doua variante: esti totul sau nimic). Domnul Traian Basescu ar putea dezvolta un proiect admirabil pentru ultima parte a mandatului sau prezidential – recuperarea tuturor pierderilor provocate si abandonarea tuturor instigatorilor. Pentru o astfel de initiativa ar merita imunitate personala in fata legii. Probabil, insa, ca nu o va face. Dar indiferent de decizia pe care o va lua este justificata macar o intrebare: cand tu faci afaceri cu ultimul bolovan stalinist legat de gatul Cubei socialiste (e vorba de aripa ultraconservatoare dintr-un Partid Comunist Cubanez cu o viziune si un pragmatism care ar umili mare parte din clasa noastra politica), cand Barbut este asteptat la nivel cu intelegerile parafate, cand fiica ta este plimbata prin toata insula de aceleasi cercuri (prin primavara lui 2010, o cautam si eu la 3 noaptea prin hotelurile din Havana), cand intermediarii tai sunt un Cristescu, interlopul ajuns secretar de stat si un Preda, interlopul ajuns ambasador, le spui celorlalti sa nu aiba relatii cu China, Rusia si tarile in curs de dezvoltare pentru ca ochiul tau vigilent, “pro-occidental”, “de centru-dreapta” si “principial” ii va urmari? Come on!

Voi da in judecata SRI, MLR 1880 si OMFR (Ordinul Masonic Feminin Roman) pentru tentativa de crima, vatamare corporala grava, furt si alte infractiuni . Pentru prima oara in Romania vor fi impreuna in acelasi proces o parte a mafiei si protectorii sai. Va fi insa interesant cine imi va accepta procesul: DIICOT este o anexa a SRI (nu degeaba au sediile lipite),procurorul general Nitu de asemenea. Iar ce nu controleaza SRI-ul se afla in tabara presedintelui Basescu, care chiar daca nu are stapaneste, detine drept de veto; omul a oprit deja trei anchete indreptate impotriva lui Preda si care nu il vizau in nici un fel.”

Nu vom mai da recomandari la acest capitol. In schimb vom raspunde unei acuzatii mute – aceea ca mesajele transmise de noi nu sunt pozitive. Bineinteles ca sunt, si va prezentam, pentru comparatie, unele mesaje negative, cu tot ce inseamna ele: bombastic, interpretari fortate, procedee demagogice. Apoi ne veti intelege.

Mesaj negativ 1. Fetelor! Poate ca participarea la ceremoniile de noapte vi se pare o gluma, dar nu este. Vor incepe sa apara poze, si nu ati vrea sa ca parintii sa va vada in posturile acelea. Iar daca nu va ganditi la voi sau la ei, ganditi-va la noi. In prezent, voi sunteti una dintre cele trei nade principale ale retelei. Speram ca de Halloween a fost ultima orgie, iar balul venetian ultima incalzire.
Mesaj negativ 2. Recent am asistat la o ampla campanie defaimatoare la adresa BCR. BCR este detinuta de niste austrieci care muncesc. Au preluat perla sistemului bancar, dar au intretinut-o corespunzator si i-au pastrat prestigiul.
Erste nu sunt nici genul de austrieci care ne golesc padurile si, cand invocam criteriile de mediu finanteaza studii internationale care ne recomanda sa taiem copaci mai tineri. Nu sunt nici genul de austrieci care au cumparat si inchis un sfert din industria romaneasca de bere, distrugand toate marcile locale si lasandu-ne cu doua posirci cu nume greu de pronuntat. Nu sunt nici austriecii care ne obosesc cu reclame infantile, preturi de lux si reduceri doar la marfuri gata sa expire (a propos de aceasta ultima firma, se pare ca primarul Bucurstiului din perioada 2000-2004 era actionar aici si a dus colaborarea cu acestia excesiv de departe: ca exemplu, doar inainte de deschiderea unui singur magazin au fost daramate pietele Moghioros, Crangasi, 1 Mai si Domenii – pentru ca respectivii sa aiba de unde alege). Acesti austrieci nu sunt nici dintre cei care vand energizante cu calitate de sirop de tuse la pret de whisky si care, in timp ce in tarile din jur investeau in echipamente acrobatice, creau echipe sportive si sustineau proiecte sociale, in Romania organizau concursuri de aruncat sifonierul in Dimbovita. In fine, nu sunt nici dintre austriecii care, desi aveau constant rezultate de top la noi, refuzau cu aroganta sa isi deschida fabrici. Cand, in fine, au cedat insistentelor, fabricile deschise au fost extrem de mici (sub 50 salariati) si extrem de poluante. Nu este nici dintre cei care au cumparat principalele fabrici de ceramica (pe toate) tocmai cand acestea incepeau sa iasa le export. Si nici dintre austriecii care au insistat sa cumpere toate marcile romanesti de ciocolata (si ce marci aveam!) si sa le desfiinteze una cate una. Si nici ca aceia care au cumparat monopolul petrolier romanesc, desi ca marime si active trebuia sa fie invers.
Erste este dintre cei care muncesc; cei care muncesc platesc impozite mari si cadouri mici, ceea ce nu putea fi pe placul “taxatorilor” nostri. Speram ca atacurile vor inceta, altfle am putea publica lista bancilor si firmelor care apartin siglei cu “R”. Daca tot distrugem banci, haideti sa rezolvam cate 4-5 odata!
Mesaj negativ 3. Dupa preluarea mandatului, presedintele Basescu, cu un anumit trecut profesional, a incercat sa isi insuseasca controlul principalelor servicii secrete si procuraturii generale. Nu exista riscul ca cei vizati sa ii fie potrivnici, dar nici nu erau genul care sa poata fi jucati pe degete – Ardelean era prea vechi, Fulga prea iubit, Botos prea coresct iar Timofte pres indiferent la influente. Astfel ca tanarul colonel Coldea, cu experienta Centrului Antiterorist, care exprima pozitia “ambitiosilor” din sistem care voiau toata puterea in SRI, si-a adus de lucru acasa (teroristi, caci cu ei lucra) si a organizat excursia in Irak avand ca sef de grup pe Marie Jeanne Ion (om de incredere). Din pacate, teroristii au revandut “marfa” unui grup pe care respectivii nu il cunoasteau. In consecinta, s-a apelat la medierea altor state, mai bine plasate si s-a obtinut, in final, rascumpararea. Nu s-a tras nici un foc de arma, nu a fost eliberat nimeni la adapostul noptii: s-a platit si s-a plecat in liniste. Analiza: faptul ca SRI a contactat un grup terorist pentru a rezolva probleme de politica romaneasca releva mijloacele de actiune; faptul ca, in timp ce MApN a acceptat ca ministru pe Sorin Frunzaverde, ofiter SRI cu legaturi externe dubioase, Serviciul a dus rafuiala cu Radu TImofte (MApN) pana aici – unii zic ca si mai departe – arata doctrina; iar faptul ca, in criza de personalitati loiale Serviciul l-a inventat pe Klaus Johannis, acuzat de orice sunt acuzati de obicei primarii plus cateva trufandale, arata calitatea resurselor umane.

Spuneam anterior ca 50% din situatia catastrofala in care ne aflam se datoreaza sabotajului, iar 25% complicitatii statului. Ultimii 25% sunt vina noastra, a prejudecatilor formate datorita traumelor si rasturnarii scarii de valori, dar de care nu am putut sa ne debarasam la timp. Poate ca vom face un articol despre asta, dar astazi vom afirma ceva care nu isi va gasi locul in acel articol, insa pentru care suntem deschisi la o discutie mai ampla. E posibil ca unele persoane sa considere ca exista un model informativ romanesc, original si cu o importanta valoare adaugata. Altii pot duce aceasta credinta si mai departe, considerand ca ce se “executa” in fiecare zi este chiar acel model, si nu o mocirla de orgolii, incompetenta, ura si pofte. Presupunand ca este asa, va rog sa va ganditi la urmatoarele:
Dictatura lui Jean Claude Duvalier, “Papa Doc”, folosea oameni plasati permanent la fiecare colt de strada. Sigur, se obtineau rezultate, dar modelul nu era nici eficient (simpla imobilizare si fidelizare a atator oameni costa mult mai mult decat orice pericol pe care l-ar fi prevenit) si nici nu a fost admirat.
Spiritul samurailor, se spune (cu mai multa sau mai putina dreptate), inspira si in prezent Japonia si a dat acestei tari ambitia de a fi cea mai buna in toate domeniile, a inspirat anumite valori sociale, a creat unele reflexe. Problema, insa, a aparut cand, in timp ce restul lumii folosea masini cu aburi si construia industrii, unii s-au incapatanat sa doarma precum samuraii, sa bea ceai ca samuraii si sa impuna valorile respective (de esenta feudala) in jurul lor. Japonia si-a descatusat energiile si a devenit puterea economica si politica de astazi doar dupa ce aceste tentatii au disparut.
Si fara a dori sa punem sare pe rana, folosim exemplul domnului Presedinte: armata l-a facut om (Academia Navala apartinea, pe vremea aceea, MApN); DIE (actualul SIE) l-a facut sef. Aceste doua institutii au in atributii disciplinele de intelligence cele mai abstracte si sintetice, de care un om in pozitia sa ar fi trebuit sa fie atras. Le-a abandonat pe amandoua pentru a se intoarce la primele pasiuni: turnatoria si micul trafic.

Cand nu urmezi dreptatea, te urmeaza ea (1)

A. SRI
Am cunoscut oameni extraordinari in SRI – capabili, integri, corecti. Foarte putini dintre ei ocupa functii de conducere in structura Serviciului si nici unul nu are, de fapt, vreun cuvant de spus. Sunt sigur ca acesti oameni ar trebui sa constituie, de acum incolo, institutia. Iar cand se va intampla asta ar fi bine sa examineze ce din cultura interna trebuie pastrat si ce nu. Pana atunci insa, SRI arata astfel:
1. Voi incepe cu povestea pe scurt a ultimilor 20 ani din viata sotiei mele, Mioara Balosin.
Venind dintr-o familie cu potential, a facut prima oara cunostinta cu mediul informativ cand a devenit prietena fratelui lui Florian Bichir. (Florian Bichir este ofiter SRI. Sotia mea imi povestea ca in aceasta calitate avea, printre altele, asigurate gratis convorbirile telefonice; banuiesc ca se poate verifica). Etapa urmatoare a reprezentat-o intalnirea cu Cristina Andone (casatorita la un moment dat Olteanu). Aceasta a inceput sa lucreze putin asupra ei, “golanind-o”: o plimba la diverse petreceri, o introducea in diverse cercuri in care probabil singura nu ar fi optat sa intre etc. Tot Cristina Andone a prezentat-o unui tanar ofiter, “coleg de liceu”. Contactul a fost facut, Mioara a sarit in patul lui (e bine sa recrutezi pentru SRI!) si deja aveam un voluntar. A urmat faza de fixare a reflexelor care, in conceptia SRI, este una traumatica. Dupa absolvirea facultatii aceeasi Cristina Andone s-a ocupat de angajarea la Ministerul Industriilor, unde i-a fost incredintata lui Marcel Hoara. Acesta a initiat o legatura sexuala (bineinteles), intrerupta brusc si cu maxim de daune. Ruptura a adus suferinta, gesturi disperate, plansete in toaletele Ministerului si a lasat urme foarte adanci: pe tot parcursul casniciei noastre, sotia mea pastra “rezervate pentru SRI” anumite zone si maniere experimentate cu respectivul. Nu doar atat, dar in unele nopti spunea formule de genul “sigur, am inteles!”, iar eu, naivul, credeam ca vorbeste cu mine! Inteleg acum de ce lui Preda si Mezei le-a fost atat de usor sa o atraga de partea lor: au trebuit doar sa apese butonul montat in acea perioada.
A urmat cunostinta cu mine, petrecuta astfel: din nou Cristina Andone m-a abordat in incinta SNSPA. Cand, ulterior, am dorit sa o invit in oras, mi-a prezentat-o in schimb pe Mioara. De fapt, de aici incep problemele. Faptul ca mi-a fost “atribuit’ cineva cu aspect fizic moderat, conditie modesta, inteligenta medie-superioara (dar cu potential) si inclinatii spre mahalagism arata valoarea pe care SRI mi-o atribuia, si care le-a determinat atitudinea de-a lungul anilor. Poate vi se pare lipsit de importanta, dar majoritatea operativilor SRI pe care i-am intalnit au o obsesie pentru sex, sub toate formele sale – sexul pentru placerea proprie sau pentru controlul altora, privarea de sex ca pedeapsa, sexul ca atribut al functiei, relatiile dirijate etc. Asa a fost posibil ca sotia mea, o fata cuminte, cu educatie traditionala in familie (desi completata de niste ciudatenii care aveau in final sa atarne) sa fie transformata in “altceva”.
Aranjamentul in cazul meu, dupa cum am aflat (si probabil si in altele), era plasarea unui agent proriu pe langa cineva cu potential de crestere si, apoi, abandonarea respectivului. Nu ca mi-ar fi fost bine inainte, dar dupa casatorie hartuielile au luat un caracter organizat; pe de o parte, sugestii sa imi angajez si sotia (ma felicit si acum ca n-am facut-o, desi motivatiile au fost din cele mai oneste) si ruperea legaturilor cu cei din jur (daca as fi fost pur si simplu “persecutat”, as fi putut crede ca am facut ceva gresit sau am fost gresit inteles. Insa, cand toti din jurul meu ma considerau agent adanc acoperit al SRI, pentru ca asa fusesem prezentat, intentia de izolare e clara.
Am reintalnit apoi aceasta obsesie – cand Mircea (pe care il veti cunoaste) imi stabilea cu cine ma pot intalni si cu cine nu, cand altii ulterior imi recomandau partenere urate, in varsta sau fara studii superioare (dovada ca “valoarea” mea scazuse si mai mult in ochii SRI). Iar ca sa ducem ridicolul pana la capat, la un moment dat unele dintre geniile de acolo chiar aveau de gand sa mi-o plaseze din nou pe nevasta-mea, ca facuse treaba buna si prima oara. Am recunoscut-o si in jurul meu vazand cum o domnisoara cu un anumit statut, tremura si se albeste la fata doar auzind numele recrutorului sau.
Este prea mult sa spui ca SRI a incurajat traficul de fiinte umane. Insa prin metodele folosite, prin tolerarea anumitor oameni si comportamente, prin compromisurile facute (va pot numi cel putin un ofiter activ care detinea in proprietate linii erotice) a fost, in mod cert, un important factor favorizant.

2. Majoritatea operativilor SRI pe care i-am intalnit sunt obsedati de forta, sub toate aspectele – violenta, razbunare, amenintare cu folosirea fortei, demonstratii de orgoliu
Mircea este fratele meu, absolvent de Marina Civila, in prezent inginer la Centrala Nucleara de la Cernavoda. El mi-a sugerat “prieteneste”, dupa ce aproape murisem la Havana, sa parasesc Romania, pentru a nu imi crea complicatii. Il acuzam pe Dan Voiculescu ca, in anii cei mai negri ai epocii Ceausescu, si-a turnat o vara de a doua. Ce ziceti de faptul ca in anii 2010 SRI foloseste frati nu doar pentru a se informa, ci si pentru a “pedepsi”? Eu, care incerc sa caut adevarul si logica in orice imprejurare, nu eram eligibil. Mircea Arghir, genul de tip comod care ar sacrifica pe altii pentru confortul lui, s-a calificat. Se pare ca acesta este de multe ori profilul informatorului SRI – unealta oarba care, in schimbul unor avantaje, sa loveasca fara discriminare. In afara de Mircea care, de la situarea constanta in ultimii cinci la rezultatele din liceu a ajuns, cu ajutorul Serviciului, sef de promotie in facultate, ba i s-a facut rost si de un doctorat, am mai intalnit: o colega de liceu care a ajuns psiholog in cadrul altei institutii (pana ce s-au prins respectivii ce e cu ea si au usuit-o), o alta care a fost angajata la o multinationala de bere abia deschisa, un coleg de facultate care se folosea de remarcile provocate ale unor profesori si asistenti mai tineri pentru a castiga popularitate in randul colegelor (omul se considera atat de popular incat isi luase un nume de rapper: cum vi se pare agentul “Snoop Doggy Dog”?).
Tot ca o demonstratie de forta a fost si casnicia mea – toti banii stransi de-a lungul vietii au ajuns la parintii sotiei, care mai nou au incercat sa ma evacueze si din casa, “ca avea domnul Cozer nevoie sa se extinda” (in paralel cu amenintarile SRI privind viata, locul de munca si altele). Chiar si divorturile au fost aranjate – la primul am trecut “intamplator” pe la parintii sotiei si am lasat exact geanta cu banii, la al doilea lucrurile s-au precipitat exact cand ceream scoaterea castigurilor comune din casa de bani la care avea acces doar sotia mea.
Si nu numai. “Buba” este porecla unui var al cumnatei mele. E psiholog la SRI – cel care ii controleaza pe cei care va controleaza. Cand un sofer de camion a refuzat sa ii dea prioritate (avea omul marfa), Buba a coborat din masinuta lui si l-a scuipat pe respectivul drept intre ochi. Irina Ana (Micsunescu) este nasa noastra. A insistat ca sotul sau sa isi abandoneze vechiul loc de munca pentru unul ales de ea. Cand, la randul ei a divortat, a facut toate demersurile pentru a il scoate pe amarat de acolo si a il lasa pe drumuri.
In numai doua blocuri din cartierul meu (cel al socrilor si cel propriu) exista cinci informatori – in al parintilor sotiei: socrul, presedintele de bloc, administratorul, frizerul, in al meu fostul presedinte (Cozer). Exista doua explicatii: prima – in cartier au fost dejucate recent cinci lovituri de stat si 20 de atentate. Pot sa va confirm ca nu e asa; singurele dati cand i-am vazut activati pe toti burtosii astia a fost cand acordau contracte firmelor SRI sau ale mafiei si cand s-au asigurat ca banii castigati de nevasta-mea raman la ea. A doua varianta este ca SRI face in mod abuziv o munca pe care ar trebui ca societatea sa si-o regleze singura sau, cel mult, in colaborare cu politia.
In sala unde se desfasura procesul meu am fost precedati de un cuplu in varsta – ea civila, el angajat al SRI. In timp ce “viteazul” se uita plictisit pe pereti si arunca sageti de ura catre cei din sala, iar avocatul juca o comedie citind introducerea la “Dreptul Familiei” si pledand pentru castigarea copiilor si mai ales a averii, biata femeie se uita socata in jur, neintelegand ce se intampla, uneori plangand alteori pierzandu-se in ganduri. Am inteles atunci ca ceea ce mi se intamplase mie nu avea legatura nici cu faptul ca ea era fata, scunda sau dand o impresie vulnerabila – asta este formarea pe care o primesc cei din SRI.
Dar cea mai relevanta este relatarea celor intamplate la Havana. Trec rapid peste pornirile bolnave ale lui Morar (intalnite si la multi altii) care imi sugera sa ii zic “master”, se urca in masina pe locul ambasadorului, facuse deja excursii prin Cuba cand eu nici nu parasisem capitala, folosea saptamanal resedinta pe care eu o vazusem doar de 2-3 ori sau incerca sa imi arunce in spate furturile comise de angajatii din anii anteriori pentru a trece la lucrul cel mai important: prin diverse dezinformari (unele pornind din MAE, altele din SRI, altele din organizatiile comunistilor cu vile), impresia care s-a creat asupra mea a fost una coplesitor negativa. Intr-o perioada de doi ani am primit peste zece scrisori de amenintare, mi s-au aruncat in curte haine murdare cu bilete “atasatule, foloseste-le” si materii fecale, a fost vandalizat de cateva ori monumentul lui Mihai Eminescu din fata Ambasadei iar in 2011 un individ a sunat la poarta cu un bilet pe care scria “I wan na bang romanian ladyes”. Desi insarcinat oficial cu protectia, Morar refuza sa transmita toate acestea in tara. Ulterior, cand m-am imbolnavit, medicii locali mi-au refuzat asistenta medicala, punandu-mi diagnostice false si dandu-mi tratamente minore pana in ultimul moment. Nu as vrea sa credeti ca “Cuba” mi-a facut asta. In prezent, Cuba este mai democrata decat a fost vreodata Romania comunista si, in unele privinte, chiar decat e Romania azi. Si inca un lucru foarte important – cand romanii (toti romanii) doreau sa scape de mine, cubanezii au fost cei care mi-au salvat viata. Nici macar “serviciile” din Cuba nu se fac vinovate. In Cuba, ca in orice tara normala cu oameni normali, exista institutii militare si servicii secrete. Dar mai exista “Seguridad del Estado” – politia politica. Ei sunt cei care organizeaza “maniftarile spontane de indignare”, ei ameninta dizidentii cu pistolul la tampla si, prin actiunile lor, produc peste 50% din stirile negative despre Cuba. Ei sunt, de asemenea, partenerii de cooperare ai SRI in aceasta tara (si, in general, cam genul asta de parteneri il are SRI in intreaga lume). Doi dintre salariatii cubanezi apartineau (si) acestui serviciu – o minte rea (traducatoarea Mioara Sibianu, care ma intreba sincer daca e adevarat ca in Romania se fac greve ca sa se ceara mancare, care si-a contactat parintii din tara abia la cinci ani de la plecare si care a devenit interesata in reinnoirea pasaportului romanesc cand a aflat ca poate revendica o proprietate) si una simpla (soferul Jose Aranda, caruia cel mai mult ii lipseau din anii 80 – ani foarte buni pentru Cuba – cutiile de lapte condensat). La sosirea lui Preda acesta, foarte multumit de aranjament, i-a recompensat regeste, in acelasi timp indepartandu-I brutal sau marginalizandu-I pe ceilalti angajati “neimplicati” (aceeasi manevra o incercase si Morar, dar seful de atunci – eu – a refuzat) : la doua zile de la venire incerca sa ii obtina pasaport doamnei cu care gatea, plin de zel, frituritas de malanga, iar lui Jose, cu care impartea comisioanele ilegale (va puteti inchipui asa ceva?) i-a angajat in cadrul ambasadei cumnatul, un vecin mai tanar, unul mai in varsta si asa mai departe. Jose are un grad atat de mare incat il saluta toti politistii de pe strada; pe un asemenea om nu il poti controla, ci te controleaza el pe tine. Daca imi spuneti ca atatia oameni, care aveau deja Ambasada Romaniei sub control, nu incercau si actiuni impotriva altor ambasade, eu va cred.
Dar altceva e mai semnificativ: SRI a terfelit prestigiul Ambasadei, al MAE si al Romaniei, cu singurul scop de a isi instala la Havana acolitii din mafie, pentru o parte din profit. Nimic din ce au facut acestia, culminand cu ritualurile ce cuprindeau sex in grup in formatia cei doi Preda- Mezei-Balosin in resedinta ambasadorului Romaniei, nu i-a facut sa isi schimbe atitudinea. Dimpotriva, sprijinul a fost total, iar cel presat sa taca eram eu.

3. A treia obsesie intalnita la majoritatea angajatilor SRI este cea pentru bani, sub orice forma: de la castiguri nete la neplata obligatiilor, cadouri sau compensatii in marfuri.
Ca si celelalte doua, ea se intalneste la nivel individual (afacerile proprii pe care nimeni nu le ancheteaza), individual-institutional (indivizi care actioneaza in numele institutiei si sunt platiti pentru aceasta) si institutional.
La primul nivel ii pun (doar in acest exercitiu) pe Viorel Morar, care a dat de inteles de mai multe ori ca visul lui este sa aiba o avere destul de mare incat sa poata parasi tara si pe Albert Vasilescu. Albert isi luase “greaua” sarcina de a se ocupa de oamenii de afaceri romani din primul oras unde am lucrat. Uneori (o data sau de doua ori pe an) obtinea o sponsorizare pentru ambasada, alteori (de doua-trei ori pe an) organiza intalniri (normale) ale acestora cu seful de misiune. Insa in majoritatea timpului (de obicei saptamanal) era singurul beneficiar al relatiei (adica mese, cadouri, promotii) – noi recunoasteam perioadele pentru ca exact cand castigurile erau mai mari se plangea de bani. Pastra cu gelozie aceste relatii departe de oricine altcineva din Ambasada, dar le deschidea catre Laurentiu Stan, de exemplu, pe care il intalnise doar de doua ori in viata sa (explicatia fiind apartenenta acestuia tot la SRI). Dar cu toate ca afacerea mergea extraordinar de bine (deja in al doilea an de post Albert incepuse sa isi construiasca o vila si isi cumparase masina – ceea ce unii dintre colegi nu au nici pana acum), nu refuza nici alte expediente; o data Laurentiu Stan i-a trimis prin mine o cutie cu 2500 prezervative. O asemenea cantitate in mod cert nu era pentru uz personal. Dar i-as intreba pe amandoi, merita umilinta?
E necesara si alta precizare: la un moment dat presa a atacat un om de afaceri crezand ca are vreo legatura cu mine, pentru simplul fapt ca i-am invocat numele intr-o imprejurare. Nu are saracul nici o vina; cum SRI se considera stapanul ambasadei de la Havana, isi luase si rolul de taxator al tuturor oamenilor de afaceri care intentionau sa vina in zona. Cel in cauza a fost “recomandat” chiar de unul din specialii din Minister (Belingher sau Macedonski), care a aranjat venirea cu Morar.
La nivelul doi stau oameni ca Dan Barbut, ofiter acoperit plasat in cadrul Ministerului Transporturilor. Acesta a fost figura centrala a delegatiei Romaniei la Targul International de la Havana (noiembrie 2011). Preda i-a dat o atentie speciala, ducandu-l la toate receptiile importante. Barbut spunea doua lucruri: – ca spala banii lui Cristi Borcea (despre care a dat de inteles ca ar fi si el ofiter SRI; nu e clar care e mai mare – eu pariez pe Barbut) – ca vine nu din partea Ioanei (va explic ce e si cu Ioana), ci “din partea presedintelui sau chiar de mai sus”. Trecand peste socul ca exista ceva in Romania mai sus decat presedintele si noi nu am votat pentru aceasta, va explic partea cu Ioana: fiica presedintelui Basescu, este distribuitorul exclusiv pentru Romania al celor mai bune trabuce cubaneze – marca “Cohiba”. Sunt un tip foarte ofensiv, i-am explicat omului posibilitatile de pe toata piata cubaneza – inclusiv de alternative la trabuce (atat de mult incat, cu toata descrierea jalnica facuta de Preda, i-am castigat admiratia), dar el o tinea una si buna (in urma instructiunilor presedintelui) ca Ioana sa preia distributia tuturor marcilor cubaneze, desi existau alti distribuitori, contracte ferme si chiar investitii in curs in Romania (pe care nu e sigur ca “Ioana” le-ar fi facut). Plus ca avea o conceptie reductionista refuzand, de exemplu, sa introduca la export marci noi (ceea ce ar fi adus beneficii mai mari si pentru Cuba), preferand in schimb sa preia afaceri deja stabilite (in general spaniole). Preda avea si el acelasi mandat si aproape l-a scos din sarite pe reprezentantul Habanos. Pe Barbut l-am auzit, de asemenea, facandu-si calculele: doar pentru serviciile din timpul celor trei zile de expozitie, urma sa il plateasca pe Preda cu 4000 Euro.
Al treilea nivel este cel al firmelor infiintate de SRI. Daca va inchipuiti ca este vorba doar de firme cu basca pe ochi din cartiere marginase sau de “Grand Seiko”, distribuitorul de echipamente al vecinului Cozer, va inselati amarnic. Firmele SRI arata astfel:
a. La sosirea in tara am decis sa incerc oferta de televiziune UPC. In prima luna, fara ca vreunul din noi sa fi fost vreodata abonat anterior, factura a venit pe numele sotiei mele. Am intrebat la sediul firmei unde ea nu aparea in nici o evienta – era doar o hartuire a SRI. Acesta e actionar prin intermediul fostei firme Astral, unde intrase prin intermediul fostei firme Kappa, care functiona inca de la inceputurile Internetului romanesc (asta ca sa vedeti cine va intercepteaza e-mailurile si cand a inceput)
b. Grampet (GFR). Socrul meu, Mircea Balosin, a fost convocat sa lucreze acolo dupa pensionare. Si desi, ca vechi turnator avea imunitate in fata legii, a plecat ingrozit de matrapazlacurile din interior
c. Televiziunea-fanion. Cand PRO TV avea rolul de tembelizare a societatii, SRI era acolo cu investitii, oameni si expertiza. Cand aceasta functie a fost transferata catre grupul Antenelor/Intact, s-a mutat si SRI. Manipularea si miscarile destabilizatoare sunt fara precedent la Antene: in timpul unui targ imobiliar se facea o critica a neseriozitatii constructorilor, iar pe fundal a aparut in tot timpul reportajului sigla firmei ROMANESTI “Primavara”, care nu avea cum sa faca lucrari proaste, pentru ca nu le incepuse inca! Ulterior firma respectiva, atacata probabil si pe alte parti (ca si altele) a disparut. De asemenea, in analizele doctorului Menicicopschi (dar nu din vina sa) erau compromise constant firme mici si mijlocii ROMANESTI si aproape niciodata importuri dubioase sau firme straine (firmele straine – de exemplu Pepsi, Danone sau Coca Cola erau atacate cu ocazii speciale – de exemplu la lansarea unei investitii locale). Iar SRI a fost complice la aceasta
d. Adeplast, cazul in care Marcel Barbut e ruda cu Dan Barbut. Nu ar fi de mirare, pentru ca sunt la fel de instabili: “proprietarul” Adeplast ne-a facut mandri ca avem o firma romaneasca de materiale de constructii. Cand insa s-a spus ca vor fi intensificate controalele economice impotriva evaziunii, acesta a amenintat imediat ca muta fabricile in Austria
e. In rest – francize straine cu capital romanesc, contributia romaneasca in institutii financiare straine, importatori, firme de constructii (se pare ca pe aceasta filiera a fost recrutat si Dan Voiculescu) plus alti mari angajatori. Cam la nivelul asta se lucreaza
f. Filiere semiinfractionale precum Grupul Monaco. In legatura cu aceasta e relevant un aspect; daca din averea de cateva miliarde de euro a lui Adrian Videanu, DIICOT a pus sechestru pe 60 milioane, e clar cat se doreste sa se intoarca tarii si cat sa se pastreze “in familie”
g. Alte retele de colectare si transfer financiar extern, cu aparenta mai mult sau mai putin legala

Ideea in sine de bani ai institutiilor de stat nu e chiar atat de rea, mai ales dupa ce asalturile repetate ale Retelei au compromis pe nedrept ideea de proprietate de stat. In momentul de fata avem trei feluri de firme in Romania: firmele mici si cele de stat, aflate sub asalt continuu si care, cand depasesc un anumit nivel trebuie sa inceapa sa faca compromisuri sau sa dispara, firmele medii (segment dominat de mafie, SRI si prietenii romani sau straini ai acestora) si o mana de firme straine oneste (precum Dacia).
Problema, insa, este ca acesti bani sunt folositi pentru a acumula capital politic in folos propriu, pentru a incazarma o intreaga societate, a raspandi practici economice ilicite si a sustine proiecte nefundamentate economic si social, uneori in asociere cu prieteni dubiosi. Banii acestia nu mai sunt de mult ai Romaniei. Iar prin investitii neinspirate sau daunatoare, cheltuieli exorbitante cu bunuri de lux, asocieri cu actori neonesti care preiau treptat intreaga afacere, acesti bani sunt din ce in ce mai putin si ai SRI. Este imperios necesar, atunci, sa se schimbe foarte multi parametri legati de administrarea acestor bani.
Am lasat partea cea mai delicioasa la sfarsit: mafia nu ma dorea in mod necesar mort. Faptul ca am plecat de unde trebuia destul de aranjat incat sa ma sting dupa cateva luni, discret, in lipsa ingrijirilor medicale, era suficient. Asta le-ar fi permis membrilor Retelei sa continue sa inspire teroare dandu-ma ca exemplu, sa se simta mai barbati cand posedau biete copile, sa mustaceasca intre ei de cele intamplate ca de o gluma buna si, mai ales, sa evite confruntarile de unu la unu care probabil le-ar aduce disparitia in cateva luni. Am confirmari din cel putin doua surse ca cea care mi-a comandat asasinarea este sotia mea – femeie (handicap major in cadrul SRI), din familie de turnatori dar saraca (alt handicap major) si informator, nu ofiter (al treilea handicap major). Asadar, cineva aflat pe cel mai de jos nivel in ierarhia SRI poate aranja un asasinat cu Reteaua. Iar voi visati stat de drept?

Din toate motivele enuntate anterior, trebuie actionat cat mai repede; nu doar pentru ca ne sufocam ca tara si societate, ci pentru a fi mai rapizi decat momentul in care celelalte institutii sa inceteze sa mai lupte pentru Romania ideala. Am patit asta pe pielea mea, in prima misiune diplomatica, cand oamenii SIE – Adina Ghencea (Nesterenco) si Cornel Alecse – au trecut inca din prima zi de partea sotiei mele. Este adevarat, ce se petrecea pe vremea lui Elwis nu se mai poate intampla acum. Dar de prostia si rautatea oamenilor nu te poate feri, uneori, nici Dumnezeu.

B. Mafia
Cu scuze fata de organizatia italiana cu acelasi nume, dar mult mai onorabila
Poate credeti ca prezentarea unor criterii pe baza carora sa caracterizezi un om va naste atitudini gresite. As zice ca in Romania este exact invers; se vorbeste mult, vag si pe langa subiect, ceea ce naste emotii puternice si nejustificate, care ar putea la un moment dat sa izbucneasca. Din contra, daca poti identifica in orice grup de zece persoane doua, maxim trei personalitati distructive si determina pozitionarea lor (tipologii negative care nu se obosesc sa disimuleze, indivizi negativi care pozeaza in tipi simpatici, altii care se afunda in aceasta mlastina sub ochii nostri), deja nu mai ramane loc pentru emotii inutile. Acestia sunt Reteaua, nu colegii, sefii, subordonatii sau rudele lor.
In primul rand, Reteaua este un fenomen extrem de romanesc. Referintele membrilor sai sunt (bineinteles, in sens negativ) aproape exclusiv despre Romania De exemplu, membrii sai in vacanta la Monaco joaca table la bustul gol sau asculta manele. Valter Roman, care “iubea” atat de mult Romania incat i-a sugerat lui Stalin sa faca Transilvania autonoma si sa il numeasca guvernator, observa cum taranii catalani pe care ii cunoscuse in razboiul civil spaniol vorbeau si se imbracau ca “taranii nostri”. In timp ce te-ai astepta ca acestia sa fie republicani, acestia si-au asigurat mai multe variante monarhice. De asemenea, nu au apartenenta ideologica: din cei 200 membri ai Consiliului National Roman (organizatie care trebuia sa functioneze ca nu guvern in exil), apx. 150 au devenit spioni sovietici, dupa ce anterior fusesera “antibolsevici” (sinistru cuvant!), impiedicand orice apropiere intre Romania si URSS in perioada interbelica. De ce? – pentru ca a vinde Romania este singurul lucru pe care stiu sa il faca (la pachet cu cei care ii angajeaza). Ei au transmis in exterior propria ura pentru noi. Uneori sunt convingatori, devenind cei mai buni comunisti/legionari/democrati/agrarieni. Pe acest criteriu, cei care le cumpara marfa ar trebui sa admita ca inchizitorii au fost cei mai buni catolici, fascistii – cei mai buni europeni, iar teroristii de orice fel – cei mai puri si frumosi reprezentanti ai popoarelor lor.
In 1989 eram un singur popor, plin de sperante si ganduri bune unii fata de altii. In timp, Reteaua a segmentat societatea (pe criteriul eficientei – uneori functiona factorul localist, alteori cel etnico-religios, alteori optiunea politica, categoria profesionala sau clasa sociala). Reteaua a infiintat, preluat sau divizat actori ai societatii civile, de la organizatii de copii la masonerii si partide, a cumparat, eliminat sau santajat lideri, a gadilat orgolii sau a inventat panici morale. In paralel, a incercat sa puna piciorul in orice domeniu, cat de mic, al vietii sociale, pentru a deveni voci legitime: de exemplu, cand nu au putut sa preia Romfilatelia, au infiintat Societatea Filatelistilor. Iar din 1996 actiunile au devenit sistematice, realizate dupa planuri simple: numirea conducatorului, a purtatorului de cuvant si a batausului, eliminarea celor corecti, progresisti sau incomozi si a transparentei. Prima noastra victima a fost Iosif Sava.
Este surprinzator doar pentru conspirationisti si nationalisti: grupurile care isi iau cel mai in serios apartenenta la Retea sunt unul semi-religios, altul semi-etnic; au printre cele mai mari proportii de sange romanesc si un bilant extrem de pozitiv in raport cu romanii. Bineinteles, e vorba doar de lideri, si nici de acestia toti, iar apartenenta nu garanteaza fericirea. Cand o comunitate ce se lauda, inainte de 1989, cu endogamia sa este determinata dupa aceasta data la casatorii fortate ale fetelor cu indivizi cu perspective de avans profesional, ea nu se poate numi privilegiata, ci arestata.
O lista de criterii dupa care pot fi recunoscuti membrii Mafiei ar cuprinde, printre altele:
Atentie la generalizari. Acesta e un criteriu mai curand negativ, dar extrem de important. Fiecare om trebuie judecat individual, iar prejudecatile de te indeparteaza de adevar. Faptul ca, de exemplu, fanariotii au avut un rol negativ in istorie nu umbreste cu nimic merítele lui Nicolae Mavrocordat care, prin cultura si dragostea de tara, s-a ridicat la nivelul unui Constantin Brancoveanu sau regelui Ferdinand. Nu ii umbreste nici lui Dimitrie Sturza (fostul tenisman) faptul ca a fost, intr-o perioada, unul dintre putinele spirite pozitive pe care ni le-a aratat televiziunea, nici faptul ca Briana Caragea este un suflet frumos si trist. Un alt exemplu vine de la Comisia Nationala Romana pentru UNESCO: in timp ce Adrian Radulescu, roman, avea conexiuni mafiote de cel mai inalt nivel, Alexandru Mironov, etnic rus din Basarabia, a facut mai multe pentru binele comun decat o suta de “romani verzi”.
Oamenii se pot schimba sau pot fi gresit intelesi. Un alt criteriu negativ. Cel mai bun exemplu este Sabin Gherman, “uber-inamicul” din anii 90. Din fericire, a revenit in prim-plan. Cu figura lui de oltean de Dunare si cu accentul ardelenesc fortat pana la maxim, continua sa ne numeasca manelisti si mitici, dar mai ales zambeste, se implica, cauta rezolvari logice la probleme reale si uneori le zice bine. E posibil ca Remus Cernea incepe sa o apuce pe acelasi drum; nu stim daca va ajunge, dar lumina din el e puternica. Mai putin fericit este cazul Varujan Vosganian. In toate deplasarile sale in strainatate, acesta cerea o intalnire cu comunitatea armeana din tara respectiva (o premiera mondiala, dar una draguta). Vazand starea uneori jalnica a reprezentantilor comunitatii (veneau la intalniri cu haine ponosite, vorbeau exclusiv limba tarii gazda), in el se produsese un inceput de reactie. Din pacate, numirea ca ministru a survenit prea devreme (poate nu intamplator) si a strans din nou pacate pentru o viata.
O strategie deja pregatita, in spatele unei aparente simpatice. Am fost printre cei care deplangeau faptul ca un tip atat de dragut ca Sorin Oprescu nu primeste o functie pe masura valorii sale. Am trecut si peste faptul ca a candidat la Primarie ca independent sub nu simbol satanist, crezand ca face un compromis necesar. Apoi au aparut semne care nu pot insela: cheltuielile nejustificate (ceasuri stradale placate cu aur, autostrada suspendata si subterana, caini prinsi si eliberati dupa cateva saptamani) si distrugerea memoriei colective. Dupa Ceausescu (care a demolat o suprafata istorica de marimea Venetiei), Sorin Oprescu este cel mai mare demolator de monumente istorice. Si asta in timp ce in tarile din jur chiar si cladirile noi sunt construite in stil clasic! Recent, acesta si-a facut un serviciu de filaj. Probabil ca cei care imi deturnau convorbirile de la Havana si ma asteptau pe Otopeni sa “imi faca o injectie” sunt acum la adapost. Un istoric de la muzeul de istorie al Municipiului Bucuresti, cu mustatile rasfrante, apare uneori la televizor laudand avansul din vremea domniilor fanariote. In cadrul unei seri a muzeelor l-am nimerit printre vizitatori si l-am intrebat ce reprezinta un exponat: nu a stiut sa identifice un coif dacic!
Discretie. Presa a publicat averea reala a unei doamne din Constanta implicata in política. Daca se adunau operele de arta, bijuteriile si prorietatile, rezultau aproximativ 1,5 miliarde Euro! Doamna nu face afaceri, nu a muncit foarte mult in viata sa si nimanui nu i-ar trece prin cap sa o controleze. De asemenea, din ce imi spunea Preda, Sibiul este controlat de un fost general insarcinat cu traficul de arme intre Romania si Tratatul de la Varsovia (in consecinta, agent KGB). Acestuia, primarul Klaus Johannis ii datoreaza unrespect deosebit (citeste ascultare). Din pacate, nu toti nemtii sunt germani.
Aprecierea oamenilor doar in functie de utilitatea pentru organizatie. Preda a scris niste carti la viata lui. Daca nu ar fi fost interlop putea fi numit intelectual (sau macar un bun contopist). Insa in ierarhia retelei Mezei, care nu stie sa duca o propozitie pana la capat, dar stie sa ucida in trei feluri si este un executant perfect, ii era superior. Uneori, Mezei ii vorbea in pilde sau aveau loc momente de genul: “domnule ambasador, la telefon este excelenta sa…. Doriti sa vorbiti?” Asadar, cand cineva despre care ati mai auzit arata cu admiratie spre un bosumflat pe care nu il stiti, atunci amandoi sunt In combinatie.
Pregatirea prealabila. Cand Fane Spoitoru l-a recunoscut pe un mare actor (care nu e implicat in nici un fel in prostii) a exclamat: “E un maestru exceptional!”. Nu “aoleu, mancati-as, pe asta il vedeam in poze cand vindeam bilete la Nottara”, nu “asta-i ala, ma, care seamana cu State!”. Este un maestru exceptional…tipii astia au fost pregatiti sa devina interlopi (poate ei nici nu isi zic asa), sa infiltreze partide si sa terorizeze orase intregi (intamplator stiu si cine l-a pregatit, dar nu e relevant pentru restul activitatii sale).
Exprimarile publice. Majoritatea oamenilor se nasc in unul dintre cele 18 culte recunoscute. Unii insa (sau familiile acestora) si-au abandonat credinta, de obicei in timpul comunismului, dar pot fi oameni de mare valoare. Sau, asa cum eu consider ca cea mai crunta umilinta este cea la care supunem jumatatea mai serioasa si muncitoare a societatii (femeile), altcineva considera ca prioritatea trebuie sa fie drepturile minoritatilor sexuale. OK. Insa cand cineva este, in acelasi timp, ateu, pro-homosexual, anti-roman, blufeur, implicat in afaceri ilegale, cu prietenii si pozitii dubioase si se intampla sa fie promovat si citat insistent, atunci, fie s-a realizat un eveniment cu o probabilitate de unu la un miliard, fie lucreaza pentru partea celalalta.
Legaturile cu toate conspiratiile ieftine. Citim, de multe ori, articole care ni se par exagérate. Insa contactul cu astfel de oameni confirma mai bine decat orice increderea in mizeria acestei lumi: doamna Preda avea o admiratie muta pentru fílmele Avatar si Stargate (“doar filmul, nu si serialele”). Nu calitatea artística o impresiona, ci “ideile, care sunt extraordinare”. De asemenea, nici unul din cei doi Preda nu manca produse procesate (stiind probabil cum sunt produse).
Continuitate, indiferent de mediu si generatie. Iustin Paraschiv – relatie cu Andreea Antonescu; in urma relatiei, aceasta isi abandoneaza familia si pozeaza in Playboy. Mai tarziu, respectivul ne vinde carne cu excremente de sobolan. Trudy – laudat pentru prestatia sa de Oana Zavoranu (si ea genul de tipa simpluta, dar relativ cuminte initial), ulterior Oana Zavoranu pozeaza in Playboy. Trudy are si un prieten – Petru (cel cu covrigii) – Laura Cosoi se desparte de Smiley, cu care avea o relatie stabila, si ea este “extrem de fericita” si pozeaza in Playboy. E clar, Playboy are agenti publicitari buni.
Printi, printese, zane. In momentul de fata nu exista in Romania nici un detinator legal de titlu nobiliar (chiar si “rege” este o functie, nu un titlu), din mai multe motive: in primul rand, familiile nobiliare romanesti au disparut de cel putin 300 ani – chiar domnii “pamanteni” de dupa 1821, proveneau tot din familii fanariote, iar dorinta de a avea un rege strain este acum mult mai usor de inteles. Apoi, pana in 1883, titlul de domnitor era echivalent cu cel de print (unii zic chiar mare duce). Un print (sau mare duce) nu putea numi printi. In fine, Romania nu a fost niciodata conectata la sistemul occidental de titluri nobiliare. Nu poti sa ai cateva sute de “printi” si nici un baron sau conte. Practic, toate titlurile din Romania sunt fie acordate de alte state (intre timp disparute si ele), fie balcanisme.
Vacante la Comana. In timpul comunismului, ca reactie la pierderea precedentei Retelei in fata unui Ceausescu destul de inspirat in política interna si externa, s-a luat pentru prima oara decizia largirii bazei de recrutare. Asa a aparut loja de la Comana, o organizatie “cu de toate”. Daca nu veneai pentru ca ti se promiteau bani sau putere, atunci veneai ca sa o vezi in costum de baie (cel mult) pe vreo cantareata celebra. Iar daca nici asta nu te atragea sfarseai ca Nichita Stanescu. Am vazut doua femei frumoase si inteligente vorbind despre vacantele la Comana, una dintre ele crainica in grupul TVR. Din cate intelegem, un loc asemanator este la Peris.
Vorbitul in dodii. De la preluarea clubului Rapid de catre noua conducere apar periodic afise cu mesaje absolut dubioase, de genul: “Sa spunem Nu Mafiei din casa Fotbalului!” sau “gazarii vor infrunta infernul visiniu”. In únele cazuri acesta este o consecinta obiectiva: prímele lucruri inteligente pe care le-au auzit vreodata cei in causa au fost cele ezoterice, fie si pe filiera “mainii stangi”/sataniste. Alteori scopul e mult mai sinistru: controlul mental si magia neagra. Acesta se poate manifesta la nivel colectiv (in era “infernului visiniu” un suporter rapidist a injunghiat un politist si probabil vor urma si altii). Alteori nivelul de control este individual, ca atunci candi jumatate din discutie consta in laudarea propriei persoane si a cunostintelor. Explicatia e simpla: desi ritualurile la care membrii se supun le dau multa energie (Preda dormea doar 4-5 ore pe noapte), acestea ii consuma fizic pe termen lung (de aici pungile de sub ochi, printre altele). Singura cale de a se mentine este absorbirea energiei altei persoane. Aceasta se face provocando-i respectivului admiratia/respectul (ceea ce ii deschide centrii energetici) sau controlandu-l mental (inclusiv sexual). Manifestarile pot diferi (unii pot parea cruzi si reci, altii, precum Stefan Agopian si Emil Brumaru doar usor libidinosi, dar modelul este acelasi. “Vampirii energetici”, despre care cititi uneori in ziare dintre cele mai serioase, acestia sunt!
Aspectul fizic. Folositi acest criteriu cu grija si totdeauna impreuna cu altele doua-trei. Profilele prezentate sunt valabile doar pentru Romania zilelor noastre si uneori chiar mai putin si sunt efectul stilului de viata si al anumitor proceduri la care se supun. Romanii sunt printre popoarele care stiu sa citeasca suflete, dar confuzia din ultimii ani ii poate duce spre concluzii pripite. Tipurile de oameni care se regasesc cu o frecventa peste medie in cadrul retelei sunt:
Tanar chel cu capul tuguiat, privire sfidatoare sau smechereasca. Foarte important: aplicati acest criteriu doar la nationalitatea romana. Alte grupuri etnice au o tendinta mai mare de calvitie, iar concluziile sunt nerelevante. Acestia sunt de obicei luptatorii sau sefii de nivel inferior. Impetuosi, orientati spre distractie sau castiguri mici dar imediate, lipsiti de viziune.
Femeia-comisar. Urmasa post-revolutionara a unor Elena Ceausescu, Lina Ciobanu, Ana Muresan, Sanziana Gadea. Semn distinctiv: parul cret foarte des sau claia de par/cocul. De obicei sunt doar instrumente in mana celor care le-au numit. Evita majoritatea deciziilor si, pentru cele importante, se consulta cu patronul.
Varsta medie spre avansata, corp slab, dar zvelt si barbos. Acestia sunt cei care indeplinesc ritualurile (inclusiv crimele rituale). Vi-l amintiti pe regizorul Ioan Carmazan tinand fara drept o slujba modificata la incinerarea lui Sergiu Nicolaescu. Chiar si cel din urma si-a schimbat brusc infatisarea pe acelasi tipic in ultimii ani.
Varsta medie, pungi enorme sub ochi (genul lui Relu Fenechiu). Acestia sunt, in general , cei care rezolva chestiunile importante, dar de rutina.
Varsta medie spre avansata, chelie pe jumatatea capului si barba ampla, privire rece sau pierduta. Managementul de nivel mediu. Model: Serban Pop, fostul director CNADNR, cel care chefuia la o cabana in timp ce strazile inzapezite faceau victime. Aici voi da un exemplu pentru a arata cat de importanta este evitarea confuziilor si respectarea in totalitate a criteriilor: doi oameni foarte importanti pentru acest popor aveau acest tip de barba, dar o privire blanda si expresiva: daca despre marele episcop Bartolomeu Anania stiti deja, cel de al doilea, Gelu Voican Voiculescu este probabil cel mai pozitiv erou al Revolutiei, Prin refuzul sau de a decima trupele speciale ale Securitatii, ceea ce ar fi atras o riposta puternica, a facut ca numarul de 60.000 victime anuntat initial sa devina realitate. Nu stiu cati alti romani se pot lauda ca au salvat un numar atat de mare de vieti.
Varsta medie spre avansata, figuri asimetrice si zoomorfe. Acestia sunt oamenii care primesc banii si formeaza, de obicei, anturajul conducerii superioare.
Figurile “vechi” (asemanatoare nobililor din fílmele europene) cu voci stinse sau stridente sunt de obicei conducerea superioara.
Spirit amintind de dictaturile militare. Cand a murit bietul Florin Cioaba (unul dintre putinii lideri de comunitati din Romania care a folosit religia in scop educativ), imparatul Iulian a declarat ca “a dat ordin” sa plece avionul SMURD! Alexandru Arsinel tabara in biroul primarului din Dolhasca urland: “Ba, tu stii cine sunt eu? Sa ii dai iteren lui nepotu-meu!”. Stela Popescu era indignata ca I s-ar fi refuzat un transplant aceluiasi si ar putea sa moara Arsinel ca sa traiasca altul (nu e clar ce o supara mai tare pe doamna). Un domn cochet, cu hainuta verde si aer scolaresc umbla mereu insotit de patru ucigasi profesionisti. La televiziune, adepta unei organizatii descrie curse repetitive in forma unui patrat perfect pana aproape sa cada de epuizare, iar o voce din off explica: ”vedeti, organizatia noastra doreste doar binele umanitatii!”. De asemenea, grasunelul de la OTV care promova manelele (“ca asta ne place, ce vreti?”) si la evenimente publice insira oamenii in dansul pinguinului (sa un credeti ca acesta e un hit modern. Dateaza din anii 60 si era o metoda de control a energiilor maselor; pinguinii eram noi – intrebati-va parintii!). “intamplator”, acelasi este arestat pentru trafic cu minori si pedofilie. Ce mica e lumea buna!
Cine intelege acest lucru va intelege Romania: in timp ce pretinsii democrati dovedesc o unitate de monolit si isi urmaresc interesul in stil dictatorial, noi ceilalti, care nu suntem la fel de elocventi, ne dorim sincer democratia, pentru ca este singura noastra sansa de a ne afirma, respectam libertatea economica pentru ca nu am avut-o niciodata, venim cu inima deschisa catre toata lumea pentru ca nu avem de gand sa vinem pe nimeni si actionam in spiritul societatii deschise: facem uneori coalitii, rar aliante si niciodata fuziuni, jucam dupa reguli, respectam interesul nostru dar si interesul general.
Pentru a va verifica aplicarea criteriilor vom da un exemplu din fotbal. Pana cu 10 ani in urma romanii comsumau cu aceeasi placere baschet, ciclism, rugby, handbal, gimnastica, Formula 1, tenis, atletism, sporturi extreme, fotbal, Olimpiade de vara si de iarna si, mai ales, practicau aceste sporturi. Treptat fotbalul a ramas singur, si apoi a disparut si acesta, in favoarea “stirilor despre fotbal” (betii, amante etc.). Oamenii Mafiei din fotbal sunt urmatorii: iancu (Timisoara), Walter (Petrolul), Niculae (Astra), Mititelu (Craiova), Piturca, Reghecampf si MM Stoica (lor si sfaturilor rauvoitoare le datoreaza caderea Gigi Becali), Cristescu (Rapid), Turcu si fratii Negoita (Dinamo). Acestia au alungat vechile vedete, au creat scandaluri din nimic si au spalat milioane de euro la adapostul acestora. O sa va intrebati unde sunt Dragomir si Sandu. In fotbal nu exista nici oameni cinstiti, nici tipi rafinati. Dar la nivelul lor, cei doi s-au opus acestei penetrari. Ei sunt eroii nostri: eroi burlesti contra infractori grotesti.
Facand sinteza evenimentelor de pana acum – reducerea la sfert a capacitatii productive din 1989 (un an foarte prost al economiei socialiste), fabrici performante privatízate pe un euro si fabrici neperformante mentinute in activitate pana la limita suportabilitatii – apoi inchise si dezmembrate incepand cu a doua zi dupa inchidere, acuzatii ca guvernul nu incurajeaza colaborarea cu NATO urmate de demonstratii anti-NATO cu organizare aproape militara in timpul summit-ului, acuzatii ca ne neglijam dimensiunea francofona urmate de ironizarea oaspetilor straini in timpul Sommet-ului Francofoniei, spitale desfiintate in zonele aglomerate si lasate in zone fara pacienti, o piata de medicamente de 3 miliarde euro (cea mai mare/locuitor din lume), dar, in acelasi timp, jumatate din populatie fara acces la tratamente, patru milioane de decese in 25 ani (majoritatea persoane tinere), importuri ieftine vandute la preturi de lux si o piata fara nici o cultura economica, inceperea distrugerilor cu domeniile cele mai performante, cele mai mari rate de imbolnavire si deces din Europa la majoritatea bolilor importante, apeluri la investitii americane – dar cu conditia platii unor comisioane ilegale atat de mari incat sa devina inacceptabile, intreprinderi transferate cu mijloace interne de la capitalul rusesc la mafia rusa, Valentin Uritescu spunandu-I lui Caramitru: “Matale ne-ai omorat pe toti”, Radu Anton Roman – mort inainte de demararea unui proiect privind recupararea bucatariei traditionale romanesti (care ar fi fost contraargumentul perfect la afirmatii de genul “bucataria romaneasca are doar zece feluri de mancare, si acelea imprumutate”), exploratorul polar Teodor Negoita mort inaintea unor negocieri importante la tratatul Antarcticului iar statia romaneasca- desfiintata, constructii de vile pe suprafete agricole, sute de mii de obiecte de patrimoniu si mii de cladiri istorice scoase peste granite sau distruse, falimente intentionate cu sfidarea evidentei (seful ICE Romanoexport, care distrusese rapid intreprinderea, este numit apoi la ICE Mercur), doi presedinti care lezeaza China, cea mai importanta forta emergenta a lumii – aceasta nu este o strategie de schimbare a orientarii politice, nici macar una de exploatare salbatica, ci una de exterminare.
Mai trist e ca procesul continua la viteza maxima. Nici una dintre evolutiile din ultimii ani nu a clintit macar sistemul in functie. Asa ca daca cineva mai doreste un popor european, latin si inca puternic spiritual, ar fi indicat sa ne ajute (uneori impotriva vointei noastre) sa lichidam toate aspectele (politic, economic, social-cultural si religios) Retelei. Toate sunt legate strans intre ele si fiecare, singura, le poate reface pe celelalte. In acelasi timp ar trebui sa recuperam toti oamenii de valoare prinsi intr-un fel sau altul in meandrele acesteia; iar daca nu putem, atunci macar le dam aprecierea cuvenita pentru valoarea lor. Multi dintre cei ca ei au facut, chiar si in conditii asemanatoare, lucruri foarte bune pentru Romania, pentru ca au simtit-o tara lor. Iar dintre cele doua lucruri pe care ar trebui sa le facem – reinstalarea normalitatii si mentinerea pentru ei a acestui sentiment, al doilea nu trebuie niciodata pierdut din vedere. Daca in final nu va fi mai bine pentru cel putin 95% dintre noi, atunci aproape ca nu meritam sa ne fie bine.
In ce ii priveste pe cei care au urmarit doar castigurile financiare, incepand cu 30 sau 300 ani in urma, situatia este diferita. Ne-am ridicat furcile si topoarele catre Viena, istanbul si Moscova “eliberandu-ne”, dar de fapt ocupantul nu a plecat niciodata. Cand in secolele 18-19, domnitorul isi aducea cu el politia, iar incasarea taxelor insemna legarea in lanturi si afumarea la marginea drumurilor, cand in secolul XX analfabetismul rural era inca peste 90%, e clar si cum s-au facut averile. Alungati cateodata (de obicei de alti invadatori), cei in cauza reveneau cu dorinte sporite in conditii favorabile. Urandu-ne si fiind urati de noi, dispretuindu-i pe straini si fiind dispretuiti de acestia, ne-au aruncat cu zeci de ani in urma. Probabil cea mai onorabila rezolvare ar fi sa pastreze cateva procente din averile dobandite (adica oricum mai mult decat ar fi obtinut prin munca proprie). Solutia aceasta a fost aplicata si in tari bogate (majoritatea Europei Occidentale) si in unele mai putin bogate (subcontinentul indian, continentul american dupa decolonizare), cu rezultate foarte bune. Nu mai avem nevoie ca printre blestematii pamantului sa fie si romani. Ne strica karma.
Si cateodata mai mult: in cadrul comediei care este procesul meu de partaj, avocatii sotiei mele sunt doi – un tip care a pledat in procese de milioane de euro, cu sediul pe langa Gradina Cismigiu, cu legaturi atat cu mafia cat si cu SRI (cine il plateste?) si asociata sa, membra a masoneriei feminine. Biata fata a aparut doar o data, si a facut catre nevasta-mea gesturi care pareau, iertati-ma, mai curand erotice decat afectuoase. Dupa finalul procesului voi da mai multe detalii, atat despre “adversari”, cat si despre “prieteni”.
Si nu numai atat. In ultimele opt luni au fost trei tentative de asasinat:
Intr-o biserica din orasul natal m-am vazut inconjurat de cinci mardeiasi – unul cu aspect de ofiter de informatii, ceilalti patru aratand a corporatisti. Unul dintre ei. Imbracat in camasa neagra (stie Preda ce stie!) intrase deja in febra uciderii: isi facea cruci sacadate, iar privirea ii era pierduta. Stiam ca Reteaua merge la biserica pentru ritualuri (care uneori implica si sex – cazurile tot mai dese de femei care se dezbraca in biserici sunt consecinte ale acestor activitati). Am aflat ca intra si ca sa ucida.
In parcarea unui mare hotel bucurestean asteptam pe cineva. La un moment dat, portarul ii spune proprietarului unei masini scumpe ca locul respectiv e inchiriat (ceea ce e de neconceput intr-o parcare de hotel). In scurt timp apare o masina si mai scumpa (Porsche Cayenne negru), iar la volan un tip care fusese si la Havana. A lasat masina in parcare si a intrat in hotel. Deodata mai multi soferi (in astfel de locuri speciale pot fi soferi speciali) pleaca din masinile lor. Am plecat si eu si l-am vazut pe tip in holul mare – nu se intalnea cu nimeni, doar astepta. Vazand ca nu raman in locul respectiv, a iesit rapid si a plecat cu masina. In trei minute a venit o masina normala, iar locul nu a mai fost “rezervat”. L-am cautat pe Internet: numele lui e Radu Mihai Cristescu, fost presedinte al ADS, considerat omul lui Dan Voiculescu; in prezent conduce o filiala a Partidului Miscarea Populara (al presedintelui Traian Basescu).
In sala de conferinte de sub cupola Camerei de Comert Bucuresti asistam la o reuniune. Pentru ca nu s-au gasit scaune la masa am fost asezat pe randul din spate. La un moment dat, din difuzor se aud zgomote ciudate (ca niste descarcari electrice). Ele incetau de cate ori imi schimbam pozitia si se reluau in alta succesiune.
Din pacate nu am poze, dar promit sa postez data viitoare. Cum nu am poze nici din momentul in care am zarit in fata locuintei, intr-un Peugeot 306 SW vernil (B 46 UXM) pe cineva care semana foarte bine cu Marian Clita, tipul cel care se distra omorand stewardeze in Danemarca. Daca s-ar confirma, asta ar spune lucruri extrem de interesante despre mafie, SRI si ucigasi scapati de sub control (precum Mezei).

Concluzie: cand oameni normali apuca pe acelasi drum si devin rai, drumul e de vina. Cand un grup de oameni normali incepe sa faca fapte rele, grupul e de vina. Insa pacatele sunt atribuite doar oamenilor. Luptati pentru sufletele voastre, nu va putem salva pe toti!

Avem nevoie de SRI. Plus cateva decoratiuni de la alte prajituri

Va prezint in continuare contributia altei surse-S3. Am pastrat ideile, am adaptat stilul.
In mod normal, cand vorbim de rivalitati interinstitutionale, ne gandim ca acestea se desfasoara intre toate serviciile secrete. In realitate, in aproape toate cazurile este vorba de o ciocnire a SRI cu alta parte.
Incepem cu o introducere mai ampla doar pentru a da posibilitatea intelegerii celor expuse. Nu dorim sa salvam lumea, pentru ca nici lumea un vrea san e salveze pe noi si, secundo, datorita conditiilor interne particulare si a tolerantei cu care ne mandrim, cred ca putem identifica o solutie romaneasca la probleme romanesti. Asadar:
De multe ori ne e teama sa folosim termenul “conspiratie”, desi intelesul e unul comun. De la regii din Oceania pana la Alcoolicii Anonimi, trecand prin Al Qaida, fiecare incearca sa schimbe lumea dupa chipul sau. Expozitiile numismatice pot parea filatelistilor conspiratii. Iar planificarea oricarui obiectiv este, in sens juridic, o conspiratie. Dintre toate conspiratiile din lume, insa, una are sanse mai mari de a reusi – este vorba de incercarea unei parti a elitei mondiale de a prelua intreaga putere si de a organiza lumea dupa un model feudal, in care stapanii castelului coboara doar pentru lupte, sclavi si hrana. Aceasta nu are ideologie, dar foloseste anumite ideologii pentru a scapa de principalele obstacole – anarhismul (impotriva statului si a societatii), ateismul (impotriva religiilor organizate si a valorilor morale) si ecologismul fundamentalist (impotriva alternativelor economice).
Constienti ca nu se pot baza la nesfarsit pe un intelligence privat, acestia au incercat sa stabileasca in fiecare tara o agentie prietena, care sa preia treptat atributiile celorlalte si sa implementeze planul. De ce doar una? Printre altele, pentru ca respectivii sunt zgarciti si le plac investitiile care se intorc de 3-4 ori si profiturile care se impart la cat mai putini actionari. De aceea un ar fi exclus, de exemplu, ca spectacolul din jurul lui Eduard Snowden sa aiba doua obiective precise – discreditarea NSA (si a Pentagonului), CIA si FBI (plus Departamentul de Justitie), respectiv preluarea activitatilor de interceptare externa de catre DHS (care in acest moment se ocupa de interceptarile interne, la o scara la fel de mare). Chiar si anturajul sau pare, de altfel, unul implicat – au inghitit in sec cand China a refuzat cartoful fierbinte, incepe sa le miroasa urat si Rusia, drept pentru carea r aproba o plecare, dar un in Germania etc. De asemenea, exagerand putin, nu ar fi exclus ca, Shin Beth-ul israelian sa fi ajutat la formarea Hamas, care pune de atunci incoace probleme grave tuturor celor agentii (armata, politie, graniceri, Mossad). (Nu judecam vreuna din partile din conflictul israelian, caci ambele ne-au fost parteneri corecti. Spunem doar ca dusmanul nu mai este dincolo de granita, ci inauntru; grupuri cu ideologii radicale si definite prin negare (ca in exemplul partidelor anti-europene).
Sa vedem cine putea fi corespondentul roman:
SIPA – statea in calea afirmarii unora … si a disparut.
SPP, STS – prea mici si prea specializate
SIE este formata, in general, din indivizi fini si umblati prin lume. Indivizii fini nu pot fi determinati sa faca lucruri grosolane, iar cei cu experienta exteriorului vad lucrurile bune care se intampla in jurul nostru si le vor reproduse si acasa.
DGIA prea mica, Armata prea mare. In plus, mai au doua “pacate”: Armata este printre foarte putinele institutii militare care mai fac recrutari “grassroots” (direct din societate), doar pe baza aptitudinilor; in toata lumea, armateleau devenit probabil cele mai pacifiste institutii militare. In Romania, armata a fost principalul obstacol la instaurarea disctaturii militare in anii 90.
DGIPI prea mica, MAI prea mare. Au si alte doua “pacate”: DGIPI s-a infiintat partial cu oameni de la UM 0110. Daca un le-a fost teama de integritate in vremea comunismului, cu atat mai mult le-ar fi acum. Politia si Jandarmeria, la randul lor, au prostul obicei sa aresteze infractorii iar ca sa controlezi mediul social (sau cum numesc cei avizati societatea) este nevoie de infractori pe strazi.
In plus, MAI si armata au fost curatate de infiltrari, politia prin demilitarizare si igasizare, iar armata in mai multe episoade, dintre care cel al jurnalistilor militari si, ultimul, cel al apartamentelor luate abuziv in care, in afara de Tudor Marcu, Corneliu Dobritoiu, Floarea Serban si inca 1-2, majoritatea numelor sunt cel putin interesante. Iar celelate servicii sunt fie prea putin penetrate, fie si-au marcat deja oile negre.
Ramane o singura posibilitate – SRI. Preluarea sa tactica a avut loc inca de la infiintare, ea urcand la nivel strategic in perioada 2001-2002. Cei in culpa sunt definite ca “regi” (initiatorii actelor antistatale) – apx. 10-15%, “curteni” (apropiatii acestora) – apx. 10-15%. Prin pozitie, influenta si manipulare, acestia controleaza cel putin 50% din efective. Este optiunea fiecarui ofiter daca doreste sa faca parte din unul din grupuri. Daca nu, este respectat si atat. Insa nu e decizia ofiterilor daca intra intr-un grup sau altul ci acesta e un drept prin nastere. Ultímele recrutari la nivel de sefi au avut loc cu peste 12 ani in urmasi probabil nu se vor mai repeta. Orice referiré negativa din text se refera la prímele doua categorii, mai rar la a treia (cei 50%):
Planul de preluare a puterii a avut cinci etape:
1. Crearea de instrumente in oglinda ale altor institutii. In 1992 a fost infiintat Colegiul National de Aparare, institutie echivalenta altora pe plan mundial. Ulterior a fost creat la SRI Colegiul Superior de Securitate Nationala, institutie probabil unicat.
2. Incapacitarea anumitor atributii ale institutiilor concurente. Ca exemplu, dupa ampla reorganizare a MAI, doua institutii strategice – Directia Pasapoarte si Directia Evidenta Populatiei – au ajuns sub controlul celor mai corupte institutii din Romania – autoritatile locale. Aceasta a insemnat si finalul oricarui rol general informativ al politiei. Finalizarea acestei etape a insemnat o reducere a capacitatii tuturor acestora la proximativ 75%.
3. Preluarea sediilor cooperarii intensifícate si autoasumarea unor segmente ale activitatii altor servicii. Sediul cooprearii intensifícate este o instituie care, prin natura functiei, colaboreaza mai intens cu o anumita institutie militara. De exemplu, Oficiul National Cultul Eroilor este un sediu al cooperarii intensifícate cu Ministerul Apararii Nationale. In acest moment, in majoritatea sediilor cooperarii intensifícate cu alte institutii, numarul ofiterilor si agentilor SRI este mai mare si decat al civililor si decat al reprezentantilor serviciilor indreptatite sa desfasoare respectiva activitate, iar activitatea de militarizare continua. Ca exemplu, in domeniul politicii externe, SRI controleaza relatiile cu Europa ex-socialista, America Latina, Orientul Mijlociu, institutiile europene si romanii de pretutindeni, plus diverse compartimente functionale, incepand cu cele care reglementeaza legaturile exterioare. Aceste bastioane sunt insa doar temporare – de aici se lanseaza atacuri continue catre alte domenii. In cadrul SCI, serviciul aplica tactici destabilizatoare atat la nivel institutional cat si profesional – face si desface prietenii si familii, numeste si saboteaza directori, compromite opreatiuni si deconspira agenti ai altor servicii etc. De asemenea, institutii infiintate special pentru a democratiza jocul informative au acum o activitate mai mult simbolica. Aceasta a rezultat in reducerea capacitatii de lucru a tuturor celorlalte institutii de siguranta si ordine publica la aproximativ 50%.
4. Atacul frontal impotriva unor institutii, vizand dezorganizarea acestora. In prezent, un ofiter SRI (de rang nu foarte inalt) are ca sarcina permanenta destructurarea MAI. Acesta seamana perfect la infatisare si nume cu un ministru in functie. Orice mijloace sunt folosite – de la masluirea dosarelor la presiuni fizice asupra angajatilor si campanii defaimatoare prin intermediari. In paralel, sunt atacate furibund personalitati publice care nu pot fi controlate si mijloace de presa. Daca in cazul presei libere mari, impactul este redus (sunt publicate 2-3 articole impuse zilnic, dar se pastreaza, in general, linia editoriala corecta, un caz dramatic este al presei libere si independente. Aceasta a reprezentat pentru un numar de ani segmentul de presa cu cea mai mare valoare adaugata, cel mai inovator, principial si consistent. Lupta pentru libertatea presei a fost castigata initial aici si multe tendinte sociale positive (inclusiv campanii anticorputie) au debutat in urma dezvaluirilor acesteia. Aici este marea pierdere – mijloace media precum Ziaristionline.ro, Curentul, Cronica Romana sau Nasul TV, in urma unor ample presiuni, si-au modificat vizibil política editoriala, iar cele care s-au opus, precum radio Guerilla si Giga TV, au fost inchise. Acesta e si un contraserviciu catre presa aservita pentru campaniile desfasurate in colaborare cu SRI (campania anti-SIPA, campania inchisori CIA-ORNISS etc.). Rezultatul pe ansamblu al acestei etape va fi reducerea capacitatii de lucru a restului comunitatii informative la 25%. Deja sigur pe victorie, Serviciul a anuntat si a cincea etapa:
5. Desfiintarea celorlalte servicii secrete, cu preluarea de catre SRI a atributiilor si reinfiintarea Directiei de Cercetari Penale, pe structura actualului DIICOT. Ne putem doar inchipui ce metode de convingere se vor folosi in noile beciuri ale Securitatii.
In realizarea acestor obiective sunt folosite diverse mijloace:
Manipularea in folos propriu a unor relatii de familie. In primii ani dupa 90, multi ofiteri ai altor servicii isi indemnau copiii spre scolile SRI, care parea o institutie prestigioasa si de viitor
Manipularea relatiilor de lucru. Acestea se datoreaza fie perioadei cand DSS era o structura unica, fie actualei cutume ca SRI sa sponsorizeze structuri ale altor unitati (in general din cele cu privilegii).
Dezinformarea. Numarul oficial de lucratori SRI este 7000. In realitate, cifra este de peste 3.5 ori mai mare. Lucratorii detasati in institutii civile/alte institutii militare raman sub controlul Serviciului
Monopolizarea filierelor de recrutare. in tara noastra, spre deosebire de restul lumii, majoritatea recrutarilor celorlalte servicii au avizul, recomandarea sau macar cunostinta SRI. Exemplul cel mai flagrant il reprezinta Academia Nationala de Informatii. Absolventii acesteia, asupra carora se pastreaza un grad de control si dupa absolvire, ajung de obicei in structurile de protectie ale altor servicii, multiplicand controlul si influenta. De multe ori asupra absolventilor ANI se aplica tehnici de conditionare din partea unor actori externi sistemului national de aparare. De exemplu, profesorul unei materii aparent banale (istoria spionajului) produce un tip de presiune psihologica asupra cursantilor cu rezultate permanente. Acestora li se schimba perceptiile, valorile, reactiile si uneori chiar religia (incep sa afiseze simboluri reprezentand serpi, dragoni sau bufnite, manifesta o atractie nefireasca pentru insecte – fiecare dintre acestea cu o anumita semnificatie sau un anumit rol).
Deturnarea activitatii informative. In conditiile competitiei cu alte institutii ale statului, singurul scop al activitatii SRI devine nu protectia, ci strangerea sau masluirea de probe, avand ca scop compromiterea la un moment dat a subiectului.
Presa. De cele mai multe ori, comunicatorii SRI, care nu trec prin acelasi proces de conditionare, au o buna calitate umana, insa li se impun limite clare. De aceea, foarte putine acuzatii sunt aduse in presa Serviciului, majoritatea fiind puse in sarcina institutiilor-victima. Iar cand comunicatorii nu raspund la comenzi (ceea nu se intampla foarte rar) sunt folositi mercenari de presa atrasi la colaborare, precum Mugur Ciuvica (care a lansat seria Armaghedoanelor ca raspuns la refuzul armatei de a continua opreatiunile “Tigareta” in folosul clasei politice si pentru a scadea credibilitatea Romaniei de candidat NATO), Ovidiu Ohanesian (care amenintase cu dezvaluiri senzationale despre rapirea din Irak dar care, de la aducerea in tara a lui Omar Hayssam a intrat in silenzio stampa) sau ion Cristoiu, jurnalist pe care SRI insusi il considera in 2003 un posibil risc la adresa aderariii la NATO.
Pentru a isi atinge obiectivele, manipularea ofiterilor nu este este directa, ci subtila: in prezent, ofiterii SRI sunt “copiii teribiii” ai comunitatii informative si sunt incurajati sa se comporte ca o casta: acestia au devenit cei mai extravaganti, aroganti, agresivi, fara teama pentru pierderea conspirativitati, si-au format elemente de jargon (intrebari reciproce de genul “mai zi-mi ceva despre tine”, – ce mai faci? – valuri si agitatie, n-ai tu treaba cin-te-ntreaba de vreo treaba” etc.), fac cheltuielile cele mai nesabuite (doar ofiterii, caci colaboratorilor in general le sunt doar protejate afaceri proprii), cu abordarile cele mai personale si putin institutionalizate (“vezi ca iti trimit un baiat de-al meu”), cei mai obedienti fata de lantul de comanda propriu, fara respect pentru reguli exterioare, cu o gandire pe alocuri irationala (sa nu primesti niciodata ce soliciti ci ce cred eu ca meriti, nu e important ce se cere, ci cine cere, razbunarea mai importanta decat dreptatea etc. – elemente care duc la abuz, ineficienta si scurtcircuitari ale cursului firesc actiunii), prezinta manfestari compulsive (‘asa trebuie facut”, “in cazul acesta ma vad nevoit sa…”). Cand ocupa o functie, acestia devin sefi formali, exigenti pana la absurd, conduc prin divizarea colectivului, isi promoveaza exclusiv imaginea proprie. “Daca maine SRI ar intra in afaceri cu broaste testoase, un doar ca si-ar lua toti cate una, dar ar si iubi-o sincer” (anonim).
In plus s-a creat o schimbare dramatic a reperelor lucratorilor. SRI apara acest prezent deformat, descurajand orice dezbatere, si nu un prezent dezirabil. Intre a descoperi un fapt ilicit deja intamplat si a acoperi o dezbaterea referitoare la aceasta, aproape mereu este preferata, instinctive, a doua variant. Doua exemple dramatice lansate prin presa de oameni apropiati: intr-un articol despre Nicolae Labis se spune “a fost ucis, da, dar parca isi cauta moartea”. De asemenea, despre Tudor Vladimirescu se afirma “se pare ca acesta facea parte din societatea Eteria, si atunci asainarea sa este justificata”. E genul de gandire defetista, a oamenilor care nu isi merita tara, si care de obicei sfarsesc prin a o pierde. Aceasta vine si dintr-o gandire deformata profesional: scriitorul X nu este deschizator de drumuri in literatura sau cel mai bun umorist din ultimul deceniu, ci “ala care s-a culcat cu femeia de serviciu”.
In dorinta de a acumula cat mai multa putere, SRI foloseste oameni indepartati de catre alte institutii (in multe cazuri nu degeaba) sau lasa mana libera altor grupuri de influenta, cu interese straine. Este cazul unui personaj, de meserie istoric, fost membru al Directiei a IV-a a Securitatii, pus initial pe liber si apoi preluat si avansat pana la gradul de colonel. Acesta facea frecvente calatorii in nordul Greciei unde incuraja o secesiune “macedoneana”. Numit apoi ambasador in Cuba, respectivul a avut trei misiuni principale:
1. Recuperarea in folos propriu si de grup a datoriei comerciale istorice
2. Sprijinul pentru o schimbare de regim in Cuba. La prima vedere un obiectiv daca nu corect, macar explicabil. La un moment dat fortele reformiste din Partid si segmente cooperante din societatea civila trebuie sa se aseze la aceeasi masa si sa defineasca un viitor comun. Dar tocmai aici este problema. Sprijinul celor ale caror interese le reprezinta respectivul se duce catre o monstruoasa coalitie intre cele mai conservatoare cercuri ale partidului comunist (asa numitii guevaristi) si partea extremista a opozitiei, cea care merge pana la a solicita mentinerea embargoului economic asupra Cubei sau excluderea sa din ONU. Explicatia este simpla: celor doua grupuri cu ideologii exotice le lipseste baza de sprijin politic si sunt dispuse sa isi plateasca generos mentinerea la guvernare. In ultimii ani au disparut mai multi lideri moderati ai opozitiei. Au disparut si lideri mai radicali, dar numai pentru a fi fost inlocuiti cu altii si mai radicali. E adevarat ca unii din noii lideri sunt agenti ai securitatii statului, dar aceasta e numai acoperirea acoperirii. Coalitia este deja formata, se asteapta doar semnalul.
3. Folosirea Ambasadei Romaniei la Havana ca baza logística pentru relatia cu paradisurile fiscale din Caraibe. Astfel ca o parte din banii despre care se credea ca sunt in Cipru au disparut de mult de acolo.
Se constata o scadere continua a nivelului profesional al SRI, pe fondul mai multor fenomene. O prima cauza o reprezinta anii intregi in care au fost promovate ca ofiteri persoane cu pregatire inferioara (coafeze, mecanici auto sau muncitori in constructii), din unicul scop de a creste efectivele cu oameni nu neaparat capabili, cat obedient si in stare sa aplice regulile noului joc. Alta cauza este deturnarea institutiei de la scopurile sale firesti: folosirea repetitiva a unor metode primare de investigare si manipulare este suficienta cand se doreste doar atingerea unor scopuri immediate (precum compromiterea unor persoane) si nu analize extinse. Nici macar reactia subiectului nu mai este importanta, ci faptul ca cel care te va recomanda va fi cineva din SRI. In consecinta, unui patriot i se va spune ca esti tradator, unui spion i se va sugera ca esti ofiter acoperit, unui evreu ca esti anti-semit iar unui anti-semit ca “ai ceva sange evreiesc”, unui occidental ca esti un nostalgic al comunismului, iar unui comunist ca detii o avere impresionanta, unui tip viril ca esti homosexual, iar unui homosexual ca esti un intolerant. Si mai mult afecteaza faptul ca SRI a ramas practic singura institutie in multe domenii informative (de cele mai multe ori prin eliminarea concurentei), ceea ce duce la autosuficienta si dezinteres tocmai fata de scopul principal. Dar, inca si mai grav de atat, pentru a isi mentine performantele intr-un mediu civil tot mai competitiv cu o resursa umana din ce in ce mai deprofesionalizata, SRI este nevoit sa duca o campanie continua de plafonare sociala, iar efectele pe plan economic si social sunt dezastruoase.
Ca exemplificare, iata doua pozitii publice recente ale SRI si raspunsurile ipotetice (dar fundamentate) la acestea:
“In cursul activitatii sale din ultimii doi ani, FBI a savarsit peste 1600 de infractiuni”. – Corect, cu cateva prcizariimportante: in primul rand SRI, mai putin numeros, a savarsit acelasi numar de infractiuni in ultimele doua trimestre. In al doilea rand, FBI considera infractiune chiar si neplata unui bilet de parcare, pe cand SRI le ia in considerare doar pe cele grave. In al treilea rand, multe din faptele savarsite de catre ofiteri ai SRI nu ar fi niciodata acoperite de majoritatea serviciilor straine: chiar daca esti in misiune, furtul dintr-o casa in care patrunzi se pedepseste, pentru ca nu este in interesul misiunii.
“In tarile cu traditie democratica, cetatenii colaboreaza de buna voie cu organele de siguranta nationala”. Din nou corect, dar cu diferente majore: in strainatate, numarul informatorilor nu este atat de mare tocmai pentru ca respectivii se bazeaza pe cooprearea populatiei. Serviciul a creat un monopol al informatorilor, care se vor asigura ca nimeni care nu are oficial aceasta calitate nu va fi ascultat, pentru a nu le fi diminuat statutul. Ofiterii acepta si ei acest sistem pentru ca, pe langa chestiunile de servici se intampla lucruri colaterale in propriul avantaj (mici afaceri, relatii sexuale etc.). Iar daca mai luam in considerare si ca cel care comite o ilegalitate este de multe ori el insusi informator, si, in consecinta, inviolabil si probabil se va razbuna pentru indiscretie, am descris toate cauzele pentru care in Romania colaborarea cu SRI este privita cu suspiciune justificata.
O masura obligatorie pentru asanarea SRI o reprezinta indepartarea imediata a “regilor” si supravegherea stricta a “curtenilor”, cu excluderi laprimul semn de reintoarcere la vechile cai. Se pot propune si alte masuri:
demilitarizarea (e inutila mentinerea caracterului militar daca nu se respecta principiul compartimentarii informatiilor si unicitatea lantului de comanda, considerarea manipularii psihologice o arma si impunerea de reguli de folosire in interior si de interzicere in afara sistemului,
reinfiintarea sectiilor speciale ale Parchetelor cu oamenii actualului DIICOT si, in paralel, reinfiintarea SIPA cu vechile atributii (pentru a disparea orice tentatie ca SRI sa actioneze ca politist, procuror, judecator si jurat),
preluarea unor activitati de catre alte organisme sau centralizat la nivelul CNI (printre propuneri ar fi preluarea comunicatorilor – o resursa foarte valoroasa I pezent si inca mai valoroasa in perspectva – si a oamenilor politici care au avut orice tip de legaturi in sistem – pentru a li se asigura independenta si eficienta),
preluarea activitatilor de COMINT de catre STS. Aceasta ar salva STS de la disparitie (in prezent nu face decat sa gestioneze numarul 112 si sa priveasca pe geam la un fast-food si benzinarii), ar asigura impartialitatea acestei activitati (STS nu are interese particulare si, chiar daca ar avea vreodata, i-ar fi imposibil sa le aplice in lipsa unei structuri de implementare) si ar facilita legaturile cu institutii straine de SIGINT si COMINT. Aceasta devine cu atat mai important cu cat principalul efect al recentelor dezvaluiri despre interceptari a fost nu restrangerea, ci acceptarea faptului ca toata lumea il practica.
Revenirea activitatilor de evidenta populatiei si pasapoarte la MAI.
Majoritatea acestora rezulta foarte utile in cadrul unei analize cost-beneficii (de exemplu, a folosi manipularea psihologica intr-o societate traumatizata deja este echivalent cu a folosi un pickhammer intr-o casa subrezita), insa e important si acordul Serviciului insusi, pentru a evita reactii irationale si manipularea acestora. Pe un astfel de val, la inceptul anilor ’90, lucratorii SRI au fost determinate sa accepte persoane compromise “pentru a rezista in fata armatei”. In paralel, armata era aparata in mod similar de “adversitatea securitatii”. Diferenta este ca armata a inteles ca patriotismul poate insemna putina panorama si a reusit sa se elibereze. SRI, mereu pedant cu imaginea sa, ne-a adus unde suntem acum.
In acest moment, SRI este impartit in doua tabere: prima este a idealistilor, cei care gandesc in perspectiva, de obicei oameni corecti, gata sa scape de balast si sa reabiliteze idea de sistem national. Cel mai inalt reprezentant este directorul George Maior. In stilul casei, grupul a incercat obtinerea protectiei unor politicieni din afara. Acesta este legatarul de drept al perioadei (apx. 5 ani, in trei reprize diferite) in care SRI a fost cel mai pozitiv factor al mediului informativ romanesc.
A doua este a temperamentelor de forta, dedicate scopurilor imediate (preferabil si cu un cat de mic castig personal) si care nu iau in considerare factori gen stat de drept, destin european, regulamente de functionare. Liderul informal al grupului este directorul adjunct Florian Coldea. Si acest grup si-a asigurat protectia unor oameni politici cumparandu-i sau manipulandu-i. Acesta este grupul implicat in operatiunile de destabilizare si control social.
Ce e de facut. Traim intr-o societate in care valoarea unui individ e extrem de redusa. Insa daca invatam sa gandim nuantat putem schimba macar lucrurile din jurul nostru. Cel mai important lucru este sa ne eliberam pe noi insine, gandind in nuante si in context. In razboiul declansat de “anti-societate” si de o importanta parte a SRI contra tuturor vor fi folosite multe mijloace de dezinformare, unele mai elaborate, altele de joasa complexitate. Desi nu am inceput sa le vedem (coalitia functioneaza inca increzatoare si nestingherita), anticipam cateva:
“Asistam la o simpla confruntare intre doua gasti”. Varianta a “Alo, ramaneti la locurile voastre!”. Prima incercare – cea de calmare. Aceasta permite risipirea tensiunilor constructive, obtinerea unei reactii de indiferenta. In prezent, ofensiva, punctata de atacuri necoordonate si uneori infantile,
Intensificarea starii de tensiune si a tuturor rivalitatilor. Varianta a “elemente huliganice sparg geamuri la Timisoara”. Menita sa nasca raspunsuri irationale la probleme simple. Veti vedea inclusiv instrumente ale acestei coalitii facand apel la zdrobirea SRI (de fapt a si existat o astfel de miscare, din fericire dezamorsata la timp). Motivele sunt evidente: este mult mai usor sa promovezi scopuri ilicite in situatii de urgenta si este mult mai usor sa mentii confuzia intr-o stare conflictuala. Astfel, actori care ar trebui sa fie aliati intra in vechiul joc, pe care “anti-societatea” il va castiga pentru ca are mult mai multa experienta, in plus, o confruntare in care sa mobilizeze intregul SRI, cu toate prejudecatile si fara diferentieri calitative, ar fi mai mult decat se putea spera. In prezent, raportul dintre Serviciu si restul comunitatii informative este ca in fabula cu broasca si scorpionul. Orice mentinere a actualilor parametri (un SRI sub ocupatie, o alternativa tot mai slaba) va aduce mai aproape implozia intregului sistem informativ romanesc si a societatii in ansamblu. In plus, cine se asigura ca cele doua parti combatante se urasc sincer si au pierdut orice speranta de dialog va juca, in final, rolul mediatorului, impunandu-si propriile conditii. Pe de alta parte, orice coalizare intre elementele constructive din societate (grupul in jurul premierului, “oamenii presedintelui” plus majoritatea tacuta) ar fi cosmarul stapanilor actuali ai jocului.
Jocul jokerilor. Incepe in subteran, dar consecintele se vad imediat in public: apar noi actori, altii trecuti anterior intr-un con de umbra devin foarte activi “dupa ce si-au ascultat constiinta” sau schimba partile. De cate ori apare vreun moment difícil pentru guvern sau oamenii presedintiei (mai putin presedintele), cineva cu bani si putere le ofera ajutorul. Toti acestia, membri disimulati ai mafiei, solicita apoi o functie strategica si, treptat, devin sngurii decidenti reali, avand avantajul comunicarilor venite din “partea adversa”. Cand ambele parti, ametite de jocurile facute in jurul lor, vor trage foarte multi jokeri, vor castiga jokerii.
Premiul fals – “Curatenia morala”. Varianta a “Veti primi 200 lei la salariu”. Confuzii cu privire la motivatii. Incercarea de deturnare a cursului firesc al actiunii prin crearea de “superurgente” – in loc de lupta impotriva coruptiei se va insista pe problema cainilor vagabonzi, in loc de reconstructia infrastructurii – pe greva de la metrou etc.
Deturnarea atentiei prin metoda balonului cu apa – “toti suntem uzi”. Confuzii cu privire la actori Accentul pe cazurile mai putin grave, dar mai spectaculoase. Acesta va fi testul maturitatii fiecaruia dintre noi si aici va trebui sa invatam sa ne descurcam. Cateva principii ale acestei metode : Se pot spune multe despre oricine. Unele lucruri sunt adevarate, altele partial adevarate, altele sunt prost interpretate, iar altele inventate. Unele au fost fortate tocmai pentru ca respectivul sa fie santajabil mai tarziu, altele s-au realizat pentru ca alternativa era mult mai dura, iar altele sunt simple inventii. Important este ca exista politicieni de partea corecta a lucrurilor, care sunt gata sa rastoarne exact sistemul corupt care i-a adus la putere si altii care folosesc argumente fals-morale pentru a il mentine. Iata doua situatii de genul celor in care trebuie sa ganditi si cu inima si cu mintea:
Hidroelectrica. Doua intrebari: daca ati fi fost in locul lui Remus Borza si ati avea inscrise la o licitatie casele de avocatura ale “baietilor destepti”, v-ati lasa reprezentati de una dintre ele, cu riscul sa va anuleze prin procese aranjate toate realizarile de pana atunci sau v-ati inscrie in cursa si o firma in care aveti incredere? Dupa ce cineva a salvat de la delapidare cateva miliarde de euro, e realist sa crezi ca ar fi poftit la 200.000?
“Plagiatul”. Dupa cum se stie, “cineva” (unii spun Adrian Nastase, intr-o reactie impulsiva, altii decanul Flavius Baias, implicat in diverse jocuri politice), a informat presa straina ca premierul Victor Ponta si-a plagiat lucrarea de doctorat si acesta a ramas, de atunci, principalul argument de atac impotriva sa. Reactia a fost una de o eleganta fara precedent in politica romaneasca: scoaterea titlului obtinut din toate biografiile. Ar fi fost o buna ocazie sa mearga mai departe, la anularea tuturor titlurilor obtinute in mod dubios – ar fi disparut cateva mii de masterate, doctorate si examene de profesor universitar. Ba se pare ca unii politicieni, inclusiv fosti deputati, ar fi pierdut diploma universitara; iar altii, chiar si pe cea de liceu.

Avem nevoie de SRI. Cat mai repede!

Despre hidosenia binelui si relele pe care ea le aduce

„Mi se rupe inima scriind acestea. Toata viata am avut un respect orb fata de institutiile statului. Chiar si loviturile pe care le luam aveam naivitatea sa cred ca au rol educativ, ca in fond cineva cu o functie oficiala poate dori doar binele. Am evitat toata viata acest adevar, pana cand el a tabarat pe mine. De aceea, va voi impartasi experienta mea cu „serviciile”, in principal cu unul: Alexandru Cornea – fiu de oficial comunist, Vasile Macovei – copil de militar de informatii, fost angajat al Directiei de Sinteza din MAE, Romulus Gabriel Mezei, Dumitru Preda – fost ofiter al Directiei a IV-a a Securitatii si sotia sa Maria Preda/Fekete – fost ghid turistic pentru maghiara si franceza, toti sunt ofiteri SRI cu grade mari. Sigur, nu e vina actualei conduceri; rudele respectivilor erau si ele in Securitatea populara, si in primii ani de dupa Revolutie, s-a avut grija ca respectivii sa intre. Problema e insa e alta: Sotia mea (Mioara Balosin) este si ea agent al SRI. Nu stiu cine a recrutat-o, putea fi Marcel Hoara, primul ei sef la Ministerul Economiei, Irina Ana (fosta Micsunescu), de la acelasi Minister (acum lucreaza la „Loteria Romana”), Aurora Dragomiristeanu, consultant in politici de sanatate, Laurentiu Stan, consultant de sanatate la Kiev (sau sotia sa Loredana, care trage mai bine la tir decat multi barbati), Emil Mihailescu (membru PNTCD si AFDPR), Ramona Tcaciuc („Terapia Ranbaxy”). Exista si legaturi de familie puternice – tatal sau, Mircea Balosin (fost dispecer la Regionala CFR Bucuresti) este colaborator extern al aceluiasi SRI („turnator”) si la fel cumnata sa Larisa Balosin (fosta Galusca), angajata a farmaciilor „HelpNet”. Dar cel mai probabil sotia mea a fost recrutata in timpul facultatii. In general imi spunea numele tuturor persoanelor cu care s-a intalnit de-a lungul vietii, cu o exceptie: un tanar ofiter pe care i l-a recomandat o buna colega de facultate (cel mai probabil, dar nu sigur, Cristina Andone, casatorita Olteanu si apoi divortata).
Nu am stiut nimic in tot timpul asta. Nimeni dintre prietenii care erau bine informati (sotia mea a indepartat rapid pe oricine din afara acestui cerc, incepand cu amicii mei) nu mi-a dat macar de inteles ceva, jucandu-mi o farsa proasta in toti anii astia. Ca oricine, apreciez vorba franca si respectul si ma scot din sarite marlania si sanctiunile nemeritate. In 14 ani, am incercat mereu sa pastrez un echilibru in familie, la care tineam mai mult decat imi iubeam viata. Aveam, insa, din cauza pe care v-am spus-o, amandoua mainile legate. Pe de o parte, eram luat la bete la servici de cate ori o suparam pe „doamna”, pe de alta parte, sotia mea era indemnata sa isi creasca constant pretentiile fata de mine.. Toate incercarile mele de a avansa, de a fi integrat duceau la respingeri brutale, iar eu ma intrebam incontinuu cum de sotia mea are un asemenea succes in societate. Ba chiar, unii dintre cei care intrau in contact cu ea incercau sa o ajute in mai multe feluri, inclusiv facandu-i avansuri. Oameni pe care ii respectam ma luau la misto si imi vorbeau tot timpul cu dublu sens.
Dupa ce nu au reusit sa ma termine conventional, au trecut la mijloace care sfideaza orice reglementari in domeniu – compromiterea in fata strainilor, fiecare cum s-a priceput – Macovei, cu ajutorul traducatoarei Mioara Sibianu (omul KGB, dar care mai lucreaza si cu romani de tipul descris) fata de cubanezi, Morar fata de americani iar, ulterior, Preda fata de rusi (la nici o luna dupa sosirea lui Preda, rezidentul SVR pentru Cuba, Lebedev, ma inghiontea oriunde ma intalnea – e adevarat, se intampla foare rar, pentru ca Preda ma izola in ambasada pentru a imi rupe orice contact. In paralel, din tara au fost atatate celelalte state occidentale care, spre cinstea lor, cu cateva exceptii, nu au raspuns, ba chiar unii m-au tratat in compensatie cu mai multa grija. Oricum, urmand firul din tara s-a ajuns ca la un moment dat ca trei diplomati straini – consulul polonez Piotr Loroch, un diplomat ceh si prima colaboratoare a ambasadei Turciei (Asra….) sa ma filmeze la terasa „Tocororo” din Havana, cu o camera montata intr-o geanta de dama, incercand sa obtina probe impotriva mea in procesul de divort. Au mai fost implicati, in alte forme, diplomati bulgari (Galina…), slovaci si americani (Noah Hyman, Jay Sorensen, Anita…) si din nou polonezi (Anna Pienkosz), toti ofiteri de informatii. Si, pentru ca viata are modul ei de a se razbuna, toti au ramas cu o imagine deplorabila despre Romania. Iar cand nici asta nu a ajuns (am fost internat in spital in stare grava, dar eram inca acolo) a fost creat conflictul (in parte artificial) cu mafia, despre care se stia ca va aplica solutia finala. Printr-un mare noroc am reusit, in final, sa ma intorc (mai multi colegi chiar m-au intrebat CUM) si credeam ca mai rau nu se poate.
Insa lucrurile nu s-au oprit nici aici. La reintoarcerea in tara, pentru a imi adormi suspiciunile, diverse persoane au simulat simpatia pentru mine…pana s-au asigurat ca nu voi vorbi despre cele intamplate. Ulterior, simpatia (chiar si simulata) a scazut, mi-au atras atentia ca totusi am avut si eu partea mea de vina, pentru ca in final sa mi se spuna direct ca mi s-au facut prea multe concesii de-a lungul anilor, iar acum ar trebui sa am mai multa grija, pentru ca pot ajunge si in inchisoare. Nici macar nu m-au lasat sa am o discutie lamuritoare cu sotia mea. Din contra, mi s-a spus pe mai multe canale oficiale ca „doamna” nu doreste sa mai aiba de a face cu mine. Si pentru ca ea a fost cuminte si a facut ce i s-a spus (a turnat, furat si in final s-a culcat cu cine trebuia) la procesul de divort a avut parte de trei avocati diferiti, cu preturi pe care ea nu si le putea permite, platiti unii de SRI, unii de mafie. Dar culmea a fost atinsa cand, la scurt timp dupa sosire, mi s-a transmis prin persoane dintre cele mai apropiate, daca nu mi-ar fi mai bine sa plec din tara, „unde as primi recunoasterea pe care o merit”. Nu numai ca nu au existat remuscari (poate ca multi au si invidiat norocul lui Preda), dar au ales sa si acopere toata mizeria.
Pentru unii dintre cei implicati trebuia sa dispar pentru ca eram pe terenul lor. Altii sunt pur si simplu niste sadici, carora suferinta altora le face placere (cel supranumit „Gestapo”, cea care este una dinmtre putinele femei intalnite pentru care eticheta de „lichea” mi se parea prea putin, cel care, amici fiind, si-a inceput activitatea in directia unde lucram „facand instructie”, seful care si-a bagat doi subordonati in spital pe fond de stres, aproape omorandu-i, cel care voia sa aplice corectii fizice unui administrator). Insa majoritatea mizeriilor facute sunt proceduri acoperitoare si oricine le poate fi victima.
As fi putut crede ca sotia mea a cedat unui atac concentrat al celor trei – Mezei cu pretinsele sale puteri paranormale, Dumitru Preda cu presiune psihologica si promisiuni de recompensa si Maria Preda, practicanta a unei moralitati care permite si racolarea unei tinere pentru propriul sot, printr-o baie de iubire. Sau ca, in urma cererilor continue ale parintilor sai de a aduce bani si a unor precedente pe aceeasi linie, sotia mea a ales singurul model care i s-a parut permis – sa refaca imaginea tatalui (de doua ori), plus recompensa materiala. Dar nu asta e marele adevar. Ci faptul ca proprii sefi si colegi au indepartat-o de normalitate, iar cand colonelul Preda a cerut-o pentru beneficiul sau si al unor prieteni i-a fost alocata, fara comentarii. Motivele sunt ridicole si prost gandite, iar avand in vedere ca ea era inca casatorita si ce mi s-ar fi intamplat mie, sunt de-a dreptul perverse si criminale – omul trebuia sa isi primeasca recompensa pentru tradarea propriilor tovarasi (tradare aparenta, dupa cum ati vazut), avea nevoie de un instrument ca sa il fidelizeze pe Mezei, iar doamnei ii trebuia un ajutor pentru jocurile duble in masoneria feminina. Probleme de constiinta cu adulterul, furtul, proxenetismul sau crima? Nici vorba, Preda (oricate pacate ar fi avut) era pe statul de plata, justitia si moralitatea – nu. De aici reiese si alta concluzie: daca vrei sa ascunzi un spion in Romania, il faci ofiter de informatii.
Le dedic aceasta prezentare urmatorilor. Fara ei, cele scrise nu erau posibile si nu isi aveau rostul:
Ofiteri S.R.I.
Anca Jurcan (fosta Coca), diplomat
Cristian Istrate, diplomat
Bogdan Bucur, diplomat
Elisabeta David, fosta Popescu, diplomat
Viorel Morar, fost administrator la Havana, dar care se purta ca un ambasador: el, nu altcineva isi petrecea sfarsiturile de saptamana la piscina de la resedinta Ambasadei, unde mai aducea prostituate, el, nu seful de misiune, folosea limuzina, inclusiv pentru excursii in Cuba cu soferul Ambasadei etc.
Sorin Moldovan, diplomat
Anca Popa, o alta „pupila” a lui Dumitru Preda
Adrian Bianu, diplomat
X, ofiterul coordonator al sotiei mele (Mioara Balosin), care a incurajat-o sa ma toarne, i-a urmarit transformarea intr-o frustrata si delapidatoare, iar cand a considerat ca cancerul moral si-a facut deja treaba, a lansat-o spre paturile unora dintre cei mai dubiosi oameni din tara asta. Cu complimente…
Albert Vasilescu, diplomat. Cu Albert am stat putin in dubiu. Daca nu pui mare pret pe vorbele lui si nu ii spui nimic despre tine, poate fi chiar simpatic. Ce a inclinat balanta a fost urmatorul fapt: 1 martie 2004, Sarbatoarea Martisorului. Albert ii face de zor avansuri nevesti-mii, iar eu, aproape in gluma, incerc sa rezolv problema. Ceilalti colegi nu scot o vorba, dar o localnica, care lucra si pentru rusi m-a atins protector pe umar. Sunt momente in care te intrebi: cine iti vrea de fapt binele si cine raul? Din pacate, pentru amarati ca mine, neinrolati pe nicaieri (ca peste 95% din populatia Romaniei), sunt prea multe momentele in care iti pui intrebarea asta.
Mihaela Popescu, secretara in MAE
Adina Petcu, diplomat (transferata de la Ministerul Industriilor)
Nicolae Lupusor, fost administrator
Sorin Moise, diplomat. M-a inregistrat dupa al doilea divort
Lucretia Tanase, fost director in MAE
Gabriel Ghencea, inginer constructor. Un om pe care l-am iubit enorm. Dupa primul divort m-a inregistrat pentru a ajuta pledoaria sotiei mele.
Ofiteri S.I.E. – Departamentul de securitate interna (tot un fel de „mici dumnezei”, care avand dosarele pe mana incep sa se joace cu vietile oamenilor)
Vasile Palii, fost diplomat
Gabriel Andronache, fost diplomat
Doru Claudiu Carbarau, director in MAE, prieten (poate si partener de afaceri) al lui Macovei, Morar si Preda. A transmis un dosar masluit despre mine ambasadelor occidentale pentru a ma transforma intr-o tinta.
Ofiteri activi, de la aceleasi institutii sau altele:
Viorel Mosanu, diplomat roman, inainte fost consul al URSS in Romania (cine ii angajeaza pe oamenii astia?)
Crina Prunariu, diplomat (care ar fi meritat o prezentare si in prima parte, la fel ca alti doi tineri din aceasta lista)
Mihaela si Petre Iuga, secretara si administrator. O familie cu o strategie de supravietuire interesanta – doamna sare inca de la sosire in patul cuiva cu functie din ambasadele in care lucreaza.
Florin Florian, diplomat
Angelica Serban, diplomat
Eugen Neagu, referent. I-am facut acestuia rost de medicamente anticancer, iar el mi-a multumit in felul lui: m-a lasat fara 700 euro.
Gheorghe Predescu, diplomat. M-a folosit pentru a distruge o parte din arhiva directiei une am lucrat impreuna. Da din proprie initiativa caracterizari despre cei cu care lucreaza unei ambasade occidentale, pe principiul: s-a culcat cu mine sau il cunosc pe taica-sau – e bun; daca nu – e rau. Eu am iesit rau.
Daniel Ionita, diplomat

Imi vreau viata inapoi. Daca nu, le doresc tuturor celor implicati, numiti si nenumiti, sa mi-o retraiasca ei, in fiecare zi.
De asemenea, imi doresc ca sotia mea sa iasa din combinatia periculoasa care i-a murdarit sufletul si ii poate pune viata in pericol la cel mai mic pas gresit. Pentru binele ei…
La prima dorinta am, mai ales, incredere in dreptatea lui Dumnezeu. Pentru a doua dorinta voi merge ceva mai departe.”
Asta a fost a doua parte a interviului. Mi se pare admirabil ca in timp ce mafia zburda libera, statul aveaun dusman – cel in cauza. O analiza mi se pare la fel de importanta:
Cum s-a ajuns aici. In primul rand printr-o reforma haotica a serviciilor secrete: un accent extrem de dur pus pe schimbari de oameni si institutii si o lasare aproape intacta a mentalitatilor Reforma a fost atent dirijata: au fost scosi din sistem oamenii pregatiti in anii 60 si 70, adica cei care au asigurat Romaniei cea mai mare deschidere catre Occident si tarile in curs de dezvoltare pe care a avut-o vreodata si inlocuirea lor cu urmasii celor din anii 50 (care considerau Romania un teren de vanatoare) si a celor din anii 80, patrioti pe fond, dar cazoni si veleitari (precum spiritul decadei lor). Ei (de varsta 50-60 ani) sunt cei care conduc Romania de cativa ani incoace si o vor mai conduce inca macar patru-cinci.
Ce nu a reusit reforlma a completat conditionarea psihologica: sub asediul continuu al societatii civile dirijate, oamenii din structurile militarizate au inteles ca nu pot castiga aceasta lupta si trebuie sa se conformeze sau sa fie victima urmatorului val de restructurari. Daca 50% din esecurile Romaniei de dupa 1989 se datoreaza sabotajului intern sau extern intermediat, cel putin 25% se datoreaza complicitatii statului. Nimeni nu spera sa convinga pe un Preda sau Mezei (cu traditii de familie pe care urmasii lor le vor duce, probabil, mai departe) ca nu e corect sa iti distrugi tara sau sa ii omori cetatenii. Dar poate ca cei corupti sunt putini, iar oamenii ca ei (infiltratii) sunt si mai putini. Numai ca tentatia nereprimata a multora dintre de a isi „incerca” subordonatele, a isi face munca in stil propriu, fara nici un cod de conduita, a se ghida dupa valori umane inferioare, a avea, de la gradul de sergent in sus senzatia superioritatii lor asupra civililor, intretinerea de barfa „cu scopul de a o combate” (una dintre tacticile in voga azi), a da viata unor oameni pe mana unor indivizi cu morala, mentalitate si de multe ori inteligenta de precupeata – astea sunt lucrurile care le otravesc sufletul, facandu-i pe prea multi ceea ce sunt acum. Admitand in randurile lor tradatori, maniaci sau tampiti si tratandu-i ca pe prieteni, in contrast cu noi restul si aplicand si acum principiile care in anii 80 le-au asigurat supravietuirea, oamenii acestia si-au pierdut de mult scopul, viziunea sau principiile. Barca merge, dar carma e stricata si luneta e sparta.
Asta e de fapt marea problema in Romania: statul are mult mai multe in comun cu mafia (valori, scheme de gandire, respect reciproc, perceptii asupra anumitor evenimente) decat cu propriul popor. Romania este pandita in moment de doua pericole: sa devina un stat mafiot sau unul politienesc. Mi-e teama ca, daca nu se intampla ceva radical in gandirea noastra le va avea pe amandoua – va deveni un stat politienesc al mafiei.
Ce e de facut. Puterea statului este data de puterea tarii pe care o reprezinta. Peste ani, majoritatea beneficiilor obtinute acum se vor spulbera. Trezirea la realitate se va face intr-o tara saraca, care nu va mai avea nimic de oferit. Ce ar fi de facut acum Singurul lucru care se poate face este sa se inteleaga legatura cu poporul, nu neaparat in sens patriotic, ci functional. Asta iti permite folosirea sinergiei sociale, definirea corecta a obiectivelor si alte lucruri care lipsesc acum. Altfel, vor ajunge doar manuitori de bete de bambus si scuturi de rachita intr-o tara bananiera.

Despre frumusetea uneori a raului si cum ne mananca el sufletele

Despre frumusetea uneori a raului si cum ne mananca sufletele UPDATE

Dupa ce am primit materialele anterioare (mai mult din intamplare) m-a preocupat un lucru: simteam ca in spatele lor se ascund lucruri mai ample. Am reusit sa vorbesc cu cel caruia i sa-au intamplat toate astea si intr-adevar era mult mai mult. Uneori istoria iese la iveala din evenimente izolate. Asa s-a intamplat si acum, mai mult decat am crezut si mult mai mult decat as fi vrut:

„ Am fost surprins cand mi-ati pus povestea pe Internet. Daca lucrurile tot se cunosc, le vom lamuri pana la capat. Pe scurt, cei doi pe care i-ati amintit deja au venit hotarati sa scape de mine. La inceput au ales calea lunga: din cauza stresului din perioada in care am fost singur la Havana mi-am imbolnavit pancreasul. Acesta s-a refacut surprinzator de repede inainte de venirea celor doi, apoi a cazu deodata din nou, in conditiile in care dieta mea insemna doar legume fierte! Norocul mea a fost ca am intarziat analizele (februarie in loc de decembrie), altfel in decembrie nu as fi vazut nimic iar in iunie (la urmatorul control) ar fi fost deja prea tarziu. Din momentul primirii rezultatelor, cei doi (ajutati si de sotia mea, Mioara Balosin si sotia ambasadorului – Maria Preda) au declansat razboiul pe fata. Si pentru ca m-am opus si nu am acceptat sa raman fara nevasta, economiile de o viata si servici si am facut publice problemele mele cu el, s-a ajuns la un lucru pe care nu il credeam posibil in Romania si trebuie sa ma ciupesc si acum ca sa realizez ca a fost real – pe 21 aprilie 2012 dimineata (cu 2 zile inainte de plecarea mea in tara) negociam cu Dumitru Preda ce mi se va intampla la intoarcere. Mai exact, acesta dadea ca sigur faptul ca voi fi ucis de prietenii sai. Cuvant cu cuvant, i-am spus acestuia ca sunt pregatit sa mor, fie datorita stresului pe care mi l-a cauzat, fie ucis…mi-as dori doar ca asta sa se intample in cateva secunde, fara chinuri. Cuvintele acestea mi-au venit parca de nicaieri. Reactia sa insa m-a cutremurat: in cateva secunde si-a schimbat infatisarea, pungile de la ochi i-au disparut, a devenit mult mai atletic si a dat un telefon in Romania: „Sunt 110. Spune-le sa ia medicamentul de la fiica mea, Cristina! Saluta pe cei de la masa… Alexandru!”. Nici macar asta nu a fost cel mai socant, ci privirea sa impasibila , ca de insecta, si aerul ca vorbea deja cu un om mort. Apoi, desi trebuia sa se intalneasca cu un scriitor roman in vizita la Havana, s-a retras cu administratorul Mezei pentru cateva ore. Mi s-au taiat picioarele, bineinteles, si am apelat la toate resursele (extrem de limitate) pe care le aveam. Doar dupa doua zile de tratative intense am obtinut o promisiune reala ca nu voi fi torturat, promisiune pe care am realizat ca nu avea de gand sa si-o mentina de prima data. Astfel, duminica 22 aprilie mi-a spus: „le voi transmite sa te respecte ca diplomat”. In tot timpul acesta, insa, mi-a repetat (stiind ca acum nu ma voi opune) toate minciunile pe care mi le-a insirat in saptamanile anterioare („eu ti-am protejat familia” – desi se culca cu nevasta-mea, „te iubesc ca pe un fiu” – in timp ce imi pregatea moartea!, „am facut tot ce pot ca sa te ajut”). Pentru cateva ore acesta a parut sa aiba ceva remuscari – imi spunea de exemplu ca un comportament demn m-ar putea scapa, de exemplu, de tortura. Si-a revenit insa repede, astfel ca la plecare facea deja glume funebre: de exemplu, imi sugera sa port o camasa neagra.
Pe 23 aprilie, la plecare, m-a indemnat sa imi pun toti banii in aceeasi geanta, „ca sa nu se fure”. A intrat pana in toaleta aeroportului cu mine, ca sa se asigure ca banii vor ajunge acolo. Nu au ajuns pentru ca nu am avut incredere deloc in el. Dar, surpriza!, la sosirea la Otopeni, geanta respectiva avea folia din plastic desfacuta.
Iar lucrurile au continuat: pe cursa TAROM era o femeie imbracata ca o insotitoare de bord, dar cu un ecuson de vizitator. Este prima oara cand pe un avion vad asa ceva, iar doamna insista sa ii dau haina (in care pusesem o parte dintre bani). La sosire, emotii suplimentare pentru parintii mei, pentru ca nu apaream pe lista de pasageri. Asadar, puteam disparea oricand, compania aeriana nu avea nici o raspundere. In fine, dupa cateva zile, in timpul primei mele iesiri in oras am fost abordati de un tip care spunea ca e din Techirghiol, ca „este pasionat de lucrurile vechi”, ca a fost in dimineata aceea la trei banci si insista sa ating unele dintre monedele sale. Din cate stiu, planul poate fi inca in vigoare. Mergand sa vad un doctor (Anghel, medic militar) acesta mi-a spus rastit ca „trebuie sa imi iasa din cap ca sunt bolnav”, dar imi recomanda o procedura chirurgicala extrem de simpla, care presupune „doar o mica intepatura”. Mi-am amintit atunci ca si Preda, avand dubii ca voi fi ucis la sosire, imi sugera o internare la sosire, pentru rezolvarea problemelor de sanatate (pancreatita).
Asadar: imi luase functia, nevasta, vroia sa imi ia viata, banii si amintirea (cu cuvintele pe care mi le repeta mecanic pana cand, sub presiune, nu l-am mai contrazis). De asemenea, a retinut mai mult de jumatate dintre lucrurile mele personale. In numele cui executa insa Dumitru Preda acest ritual satanist?
Ceea ce urmeaza sa va spun nu ati mai auzit niciodata pana acum. Tineti minte fiecare detaliu, pentru ca nu se stie cand va mai face cineva atata lumina. Lucrurile sunt cunoscute perfect in anumite cercuri, dar in spatiul public acestea au fost doar sugerate, si chiar si atunci in mod deformat, din diverse motive. Fie ca unii respectau niste principii pe care ceilalti nu dadeau doi bani, fie ca cel care le spunea „avea si el o obligatie”, fie din lasitate. Majoritatea le stiu, eu insa le-am trait, am fost lovit de ele si exista o posibilitate sa fiu lovit din nou. Desi s-a ajuns atat de departe – suntem cea mai saraca tara a UE si vom fi mai saraci si decat tarile care vor intra in UE la momentul intrarii lor, dar apetitul unora pentru jaf in loc sa scada a crescut continuu, se fac amenintari la adresa presedintelui Romaniei, fie ca il cheama Iliescu („Iliescu de Craciun este porcul cel mai bun”) sau Basescu (caruia ii plimbau dricul prin fata sediului de campanie) iar un diplomat poate fi omorat in plina zi in unul din cele mai sigure locuri ale tarii – Aeroportul Otopeni – si cu toate astea nu am zis nimic decat in momentul in care mi-a fost clar ca ma aflu pe un drum inchis. Tacerea celor care trebuiau sa vorbeasca ne-a adus in confuzia in care suntem, incat chiar si ei au ajuns sa isi creada propriile minciuni si sa se angajeze cu forta in cauze mici.
Aproximativ doua treimi din ce urmeaza sa va povestesc am reconstituit ulterior, din cele povestite de catre Dumitru Preda. Veti intreba cum e posibil ca un om care voia sa ma indeparteze si m-ar fi omorat cu placere era atat de slobod la gura cu mine si chiar repeta unele lucruri de cate doua-trei ori, pana se asigura ca inteleg. Preda este un supravietuitor si stie sa sa negocieze cu toate partile pentru a isi salva pielea. In timp ce oameni pe care el i-a cunoscut (Mircea Geoana, Adrian Severin, Sorin Blejnar, Adrian Nastase si altii despre care probabil veti auzi curand) incepeau sa aiba probleme cu legea, Dumitru Preda, care isi astepta numirea de patru ani, in conditiile in care omul facuse din aproape fiecare act de conducere o infractiune (fraude la achizitia unor echipamente pentru arhivele diplomatice, sprijinirea pentru functii in minister a unor persoane acuzate de tradare), scapand de cateva ori chiar de intalniri cu procuratura, este numit deodata ambasador, cu toate privilegiile, imunitate legala si sprijin puternic din Centrala MAE. Mai mult, fiul sau (Dragos Preda), fost co-presedinte al Formului Tinerilor Romani cu Studii in Strainatate (o stiti, este organizatia care si-a tinut adunarile constitutive la Budapesta si Viena), mai tarziu infiltrat de taica-sau in DGIA, se vede angajat la Presedintie in urma unei mici piese de teatru cu public..
Si Dumitru Preda si Romulus Gabriel Mezei sunt membri ai unui grup – MLR 1880. Aceasta este o organizatie „in stil” masonic. Spre deosebire de majoritatea celorlalte astfel de organizatii, mai deschise, si „mai romanesti in fond, in care oamenii se cearta, se balacaresc, dar la sfarsit raman prieteni, acesta are niste caracteristici speciale – este foarte secretoasa (chiar nici membrii nu vorbesc in public despre ea ci despre orice altceva), foarte ierarhizata (ascultarea e oarba) si, dupa cum am vazut deja pe pielea mea, gata sa ucida pentru motive minore. Mai spun aici ca, incercand sa o contactez pe sotia lui Mezei pentru a rezolva problema (sotia lui Preda participa trup si suflet la manevrele sotului), imi raspundeau mereu la telefon doi domni. Ati inteles bine: o organizatie privata din Romania poate intercepta si deturna convorbiri telefonice si are un dispecerat care poate rezolva orice problema – chiar si omorarea cuiva.
Experienta mea cu aceasta organizatie a fost una neplacuta. Intr-o vreme in care aveam o naivitate extrema, neintelegand multe dintre lucrurile care imi sunt clare acum si in care ma uitam cu o admiratie muta la toti cei mai in varsta decat mine, crezand ca sunt perfecti si ca dovezile lor de rautate sunt doar incercari prietenesti din care voi invata, acestia m-au lovit tare si cu placere:
Alexandru Cornea – fost ambasador la Kiev (decedat). Desi se pretindea „educat de americani”, acesta dadea indicatii in 2004 sefului Misiunii OSCE la Kiev (american) si ambasadorilor celorlalte state occidentale sa nu se amestece in procesul electoral ucrainean, Respectivii ii explicau in mod repetat ca OSCE are aceste atributii, fara rezultat. Cu ocazia participarii mele la un seminar privind „furtul de creiere” organizat de catre Ambasada Germaniei mi-a atras atentia sa nu combat prea tare fenomenul intrucat are cunostinte cu afaceri in Romania in acest domeniu. Are pe constiinta si moartea unui coleg – Florea Dragoi – pe care, desi il stia avand probleme grave cu inima, il convoca aproape in fiecare noapte la bautura.
Vasile Macovei, fost ambasador in Uruguay si insarcinat cu afaceri a.i. la Havana, actual vicepresedinte al Asociatiei fostilor ambasadori si diplomati din Romania. Intrerupea sedintele Uniunii Europene cu referiri la Rembrandt sau citate precum „somnul ratiunii naste monstri”, sabotand constant orice efort de coordonare, atat cela care urmareau crearea unor punti intre Cuba si spatiul european cat si cele care urmareau democratizarea interna, un tip de actiuni uneori neplacute pentru tara gazda, dar pe care Uniunea este obligata sa le desfasoare prin statut, fiind unul dintre mijloacele sale de negociere.. Atitudinea sa agasa si statele europene si cercurile cubaneze (pe care le injura in intimitatea cladirii, spunand ca el este in Cuba pentru moartea lui Fidel). Ce ironie: generatia diplomatilor care a apropiat Romania de Occident este reprezentata de un stalinist.
In fine, Romulus Gabriel Mezei, un om antrenat sa ucida de catre structuri clandestine din Romania comunista (altele decat Armata sau Securitatea). Omul de incredere al ambasadorului Preda, trimis in echipa cu acesta pentru a il ajuta cu toate chestiunile murdare, acesta invoca frecvent puteri paranormale sau incheia orice discutie brutal, „din ratiuni superioare” si, bineinteles, Dumitru Preda, un tip implicat in proiecte de destabilizare in Romania si in alte (cel putin doua) tari.
Toti cei pe care i-am intalnit aveau niste trasaturi comune:
Dorinta sexuala desantat – Preda si Mezei scurgandu-li-se ochii in sutienele tuturor femeilor cu care intrau in contact, Macovei – facand complimente desantate tuturor taxatoarelor, vanzatoarelor si receptionistelor („dumneavoastra ce vindeti? Imi vindeti si mie?” etc.), Cornea – mergand la prostituate de cateva ori pe luna.
Nu amintesc degeaba acest fapt. Aceasta organizatie se inscrie in curentul religios si ezoteric „de mana stanga”. In religiile politeiste acesta apare sub forma unor scoli separate, iar in cele monoteiste sub forma unor miscari curente subterane.
Daca miscarile „de mana dreapta” se inchina unei fiinte supreme, promovand niste virtuti care ar creste meritele individuale, curentele de „mana stanga” (neregulare, revolutionare, extatice, self-styled, NRM, New Age etc.) reprezinta cultele si grupurile celor care, la varf, se cred egalii zeilor, ei fiind cei care „dau” aceasta gratie si altora, in functie de cat de bine i-au servit. Acestia se considera indreptatiti sa fure, sa manipuleze, sa exploateze sexual, sa traumatizeze sau sa ucida pe oricine, inclusiv pe membrii de rang inferior, dupa bunul plac. Ei folosesc niste practici care sunt respinse in cadrul miscarilor traditionale. Aceasta este explicatia pentru care, de exemplu, cei care petrec destul timp in compania membrilor, imbatranesc mult mai repede. Din punct de vedere politic, „mana stanga” nu are nimic comun cu stanga politica. Din contra, in afara de partenerii obisnuiti (partide extremiste si populiste de stanga sau de dreapta, care pot fi mai usor manipulate), cei in cauza s-au orientat in ultima perioada in special spre alianta cu partide de dreapta. Din punct de vedere social, „mana stanga” (uneori deghizata abil intr-o miscare „a celor multi”) reprezinta alianta oligarhiei cu lumpenul, si de aceasta alianta se temeau Marx si alti filozofi socialisti.
Preocuparea morbida pentru furt. Recompensa lor nu erau insa banii, ci furtul in sine, obtinerea unui profit oricat de mic din distrugere. Alexandru Cornea a girat jaful de la Krivoi Rog, Vasile Macovei considera perfect justificat sa castige lunar 4000 euro pentru privilegiul de a se plimba prin curtea Ambasadei in pantaloni scurti si la bustul gol si care facea un drum zilnic de 30 km pentru a cumpara cate o bagheta de paine de 200 grame. De altfel, un alt Macovei (tot din Iasi) este cel care a falimentat uzina „Nicolina”, fanionul constructiilor de masini din zona Moldovei). Si, in fine, Dumitru Preda, care venise in Cuba cu scopul clar de a delapida datoria Cubei fata de Romania (apx. 1 miliard dolari) – incununarea suprema a unei vieti de minciuni si tradari – si de la care orice patron avea de invat in arta furtului; de la tranzactii supraevaluate sau fictive la achizitii de slaba calitate, care se cereau schimbate frecvent sau deturnarea in scop personal a bugetului ambasadei, pe toate am avut ocazia sa le vad timp de sase luni. Mi-e greu si acum sa imi inchipui tabloul real al unui ambasador al Romaniei impartind profitul cu magazionerul si soferul care ii facilitasera tranzactii oneroase. De altfel, Dumitru Preda a subtilizat inca din prima saptamana unele materiale ilustrand productia romaneasca de mobila si portelanuri de lux (probabil avea planuri pentru vreo vila, facuta din magariile de aici).
Dispretul pentru fiinta umana. De la Cornea, care tipa inca de la sosirea in ambasada, trecand prin Macovei, pentru care cei care nu erau prosti (in general tinerii) erau „pitigoi” si ajungand la Preda, care imi caina problemele oricui, inclusiv ale lui, mai putin ale mele.
Anticrestinismul (as fi fost tentat sa spun anti-ortodoxie, mai ales anti-BOR, dar cunoscandu-i la Havana am vazut acelasi dispret si pentru biserica catolica. Astfel, Dumitru Preda imi atragea atentia ca afisez prea multe gesturi crestine, iar la inceputul lunii martie facea schimb de mesaje cu Nicolae Manolescu si alt ambasador al Romaniei – nu cu ocazia martisorului, a zilei de 8 martie, a unei sarbatori populare sau eclipsei – ci a „primaverii”, in cinstea careia omul a organizat si o petrecere la ambasada. Sotia sa numea preotii ortodocsi „ciori cu barba” si, in schimb, proslavea religia veche egipteana, care era „si monoteista, si politeista”, iar Mezei spunea misterios ca el nu intra in biserica. Asta nu ii impiedica insa, de exemplu, sa colectioneze icoane, ca o forma de arta.
Aceasta organizatie este insa doar un punct intr-un fenomen mai mare. Ce ati zice daca la intrebarea „ de ce au mers unele lucruri prost in Romania ultimilor ani?”, raspunsul sa fie, in aproape jumatate din cazuri, acelasi?
Romania a fost nu doar la granita a trei imperii, ci calcata de fiecare dintre acestea. Nici unul nu era interesat de relatii pe termen lung, ci de jafuri rapide si consistente. In acest scop, s-au folosit de romanii care le erau favorabili si au adus din afara si proprii agenti, prin curtile fanariote, administratia imperiala sau „pe tancuri”. Imperiile s-au dus, dar oamenii au ramas si, desi imperiile insele erau de multe ori in razboi, fostii lor subiecti colaboreaza astazi foarte bine – filiera otomana (care nu cuprinde insa nici un turc sau tatar), cea habsburgica (inclusiv multi romani ortodocsi, greco-catolici sau neoprotestanti) si, ultimul val, cei transplantati de Imperiul Tarist sau URSS. Pentru ca primul grup este deja in curs de asimilare (in afara de unele zvacniri de exceptionalism sunt mai mult romani decat altceva) si in speranta ca al doilea dintre ele va avea revelatia ca Mitteleuropa (teritoriul imperiului austro-ungar la care vor sa adauge cateva landuri din Germania) este, in fond, tot Europa si tot Occidentul, cel mai potrivit ar fi sa numim acest grup reteaua kaghebista. In general, oamenii care se nasc cu o viziune culturala diferita sunt un bun de pret al unei tari. Ce faci insa cand pe ei nu ii intereseaza sa se cultive ci sa obtina castiguri marunte,sau cand isi folosesc talentul intr-un mod pervertit? Argumentul suprem este urmatorul: regiunile din Romania unde prezenta lor este cea mai puternica sunt si cele mai sarace din Europa – Moldova si Oltenia si vor ramane asa inca zeci de ani.
Nu as dori ca cineva sa faca confuzia URSS-Rusia, din urmatoarele motive:Rusia chiar nu este URSS (iar cine isi aminteste bombardarea cu precadere a orasului natal al lui Stalin, Gori, oras fara valoare strategica, in timpul razboiukui ruso-georgian, va intelege mai multe). Apoi, reteaua este folosita in primul rand de Est, dar isi ofera serviciile oricui are de facut o magarie pe aici (si in anii 90 chiar au dat impresia ca sunt prooccidentali). In fine, un motiv personal – am fost in zona rusa, le-am mancat mancarea, le-am ascultat muzica si le-am admirat femeile. Cred ca exista posibilitatea intelegerii, chiar daca stiu ca ei ar trebui sa faca mai mult. De asemenea, stiu ca reteaua are tot interesul sa saboteze aceasta relatie, pentru a aparea ca unici parteneri de dialog si a controla totul (mai ales comertul) cu zona filo-rusa.
Ceea ce da forta suplimentara acestei organizatii este intarirea ei cu membri ai aripii pro-kaghebiste a Securitatii si Partidului, cea mai organizata grupare din interiorul acestora (mai existau o aripa nationalista – promovata de Gheorghiu-Dej in ultimii sai ani si de Ceausescu – si specialistii, cei care ar fi ajuns in orice perioada istorica in astfel de locuri). Dupa Revolutie, URSS disparand, acestia si-au cautat noi loialitati. Toate acuzatiile la adresa nationalismului lui Ceausescu au avut ca scop afirmarea aripii prosovietice si distrugerea concurentei. De aceea, multi dintre membrii acestei aripi au devenit dupa 1989 profesori de democratie, pozand in personalitati de dreapta. Cel mai socant exemplu este urmatorul: cand Ion Iliescu a refuzat sa cante dupa partitura, Silviu Brucan (seful retelei din acel moment) a jucat cartea democratica, devenind un guru al opozitiei. Aceasta aripa a pregatit inca din 1989 preluarea puterii in diverse moduri. De exemplu, s-a implicat masiv in activitatile de politie politica, dar nu ca sa il apere pe Ceausescu, ci ca, de exemplu, sa faca o selectie a dizidentilor: cei care erau doar impotriva lui Ceausescu si puteau fi folositi mai tarziu erau promovati; cei care insistau cu anticomunismul si il mai si suparau pe tovarasul ofiter, se mai inecau in somn sau, daca ii chema Gheorghe Ursu, sareau pe geam. Marca actiunilor o constituie insa atentatele de la Radio Europa Libera. In acestea au fost implicati tot felul de oameni (inclusiv brute ca Plesita), dar aceasta aripa este cea care a deturnat intreaga actiune. Ganditi-va la cei care au murit: Bernard Noel – un tip franc si pozitiv; Cornel Chiriac – cel care aducea muzica occidentala tocmai cand aceasta disparea de prin casele romanilor, Vlad Georgescu – un tip de un patriotism profund. Toti ar fi putut, dupa disparitia lui Ceausescu (pentru ca o vindecare a nebuniei sale mi se pare mai putin probabila) sa fie interlocutori onesti, chiar daca nu comozi, ai Romaniei. De altfel, asa cum s-a vazut, Paul Goma si Monica Lovinescu, firi asemanatoare cu cei numiti, au facut in final pasul spre Romania. Pana acum singurii despre care se banuieste ca au fost manipulati de securitate in redactia Europei Libere sunt doi: NC Munteanu si Emil Hurezeanu. Poate ca au dat anumite date despre politica editoriala dar sincer, vedeti pe vreunul dintre ei desenand planurile caselor viitoarelor victime si dand dispozitie lui Carlos Sacalul sa actioneze? Eu nu, ba chiar cred ca amandoi s-au predat chiar de la sosire, fie americanilor fie nemtilor. Mai mult, am o banuiala ca, atunci cand vom cunoaste adevarul, cei doi vor aparea ca eroi. Mai curand il vad pe cel care a facut toate acestea ca pe cineva care nu a avut remuscari nici atunci si nu are nici acum. Un tip bonom, pretios si care nu lasa sa planeze vreo indoiala. Pentru ca miza era mare: Ceausescu trebuia enervat permanent, pentru a nu se apropia niciodata prea tare de Occident. Practic, lucrurile au stat astfel: Carlos nu era un activ al Securitatii romane, ci al Pactului de la Varsovia; I.M. Pacepa scrie, in memoriile sale, ca totdeauna intalnirile cu acesta se desfasurau in alta tara sau, cand avea loc in Romania, acesta era in drum spre tari din zona. Constienti ca linia anti-romaneasca si anti-occidentala din Securitate va incerca compromiterea imaginii prin asocieri cu acte teroriste si ca aceasta il controla pe Nicolae Ceausescu (prin intemediul sotiei sale), au incercat sa previna izbucniri necontrolate. Astfel ca, la un moment dat, in redactia romana a Europei Libere, erau mai multi agenti care aparau postul decat cei care trebuia sa il saboteze. Oameni ca cei doi numiti nu erau profesionisti, ci idelaisti care au acceptat sa faca un lucru corect ca conditie pentru a spune la revedere elegant dictaturii. Vom aduce din nou dovezi publice, de data aceasta documentarul „Razboi pe calea undelor”: se poate vedea cu cata afectiune sunt tratati cei doi de catre Irina Movila (care stia de aranjament, fiind sotia fostului director Noel), dar si de catre Carmen Lovinescu, care avea o intuitie buna. Daca am numi unul dintre cei din partea cealalta, fara garantii, as zice Serban Orescu.
Asadar, problema cea mai mare nu este nici macar a baronilor locali, a compromisurilor pe care uneori politica trebuie sa le faca sau a fraudelor economice (astea vin din primitivismul societatii noastre de azi si probabil ca vor disparea cu timpul) , ci existenta unui sistem care se foloseste de toate acestea pentru a isi mentine puterea si le multiplica pentru a se masca pe el insusi.
Membrii retelei fac parte din cele mai diverse medii – de la Iaroslava Colotelo, referent in Ministerul Educatiei, al carei sot, parohul Manastirii Casin, a renovat-o pe aceasta in stil est-slavic sau Svetlana Preoteasa, director in acelasi minister si factor de baza al destabilizarii sistemului de invatamant pana la cersetorul care a locuit intr-o furgoneta parcata langa Ministerul de Externe, in zona zero a Capitalei si de care nimeni nu s-a atins ani intregi (aceasta o stiu direct de la dl.Preda). Si, undeva pe la mijloc, oameni precum profesoara care se ocupa de elaborarea programei de limba rusa in cadrul Institutului de Stiinte ale Educatiei (Cornelia Dumitriu), in acelasi timp colaborator al Editurii „Sigma” (cel care a scos vestitul manual de istorie alternativa. Intreband-o naiv care e rostul ca aceasta editura sa publice un manual de educatie sexuala pentru clasa a V-a doamna mi-a raspuns intepata ca copii vor sa cunoasca…de parca copiii publicasera manualul.
Dar cei mai activi sunt in trei zone:
a. Administratie, inclusiv servicii secrete (unde sunt o prezenta constanta, iar in perioadele 1990-1992 si 1996-1998 au condus direct Romania, plasati strategic in apropierea decidentilor)
b. Crima organizata (nu stiu multe despre acest domeniu, dar banuiesc ca poti controla mai usor un oras sau inscena un act de intimidare daca folosesti intermediari). Principalul dezavantaj al Romaniei este ca, in timp ce in alte tari, crima organizata aduce bani (de aceea este si tolerata pe ici pe colo), din Romania se scurg in afara sume uriase – inchipuiti-va ca un lider interlop de talie mijlocie precum Genica Boerica scotea singur 800 milioane dolari anual.
c. Cultura. Cultura (inclusiv presa, educatie etc.) are doua mari avantaje: cheltuielile facute aici se pot deturna usor pentru ca nu exista criterii de performanta iar prin intermediul ei poti pacali un popor impresionabil si cu tendinte de parvenire.
De aceea, nu este intamplator nici ca Nicolae Manolescu scoate istorii literare care minimizeaza pe toti cei descrisi, nici ca Razvan Ion Dinca, directorul Operetei, arunca peste bord toata traditia autohtona, terorizeaza angajatii si aduce directori artistici din strainatate, nici ca Ion Caramitru distruge cea mai buna generatie de actori romani si sprijina creatorii tineri, dar numai pana ce si acestia incep sa fie premiati sau ca pune pe fuga oameni valorosi precum Liviu Ciulei sau Andrei Serban, nici ca Horia Moculescu, dupa ce a manelizat scena romaneasca din anii 90, promoveaza „muzica adevarata, melotica”, denigrand tot succesul noului val romanesc. Nu, ei doar fac ce li s-a spus sa faca. De altfel, in mod traditional, functia de presedinte al FCR/ICR si unul din ministerele culturale le apartine.
V-a placut showul „Mondenii”? Mi s-a parut extraordinar ca facea educatie prin ras si ca distrugea niste bariere mentale care s-au creat in ultimii 30 ani. M-a mirat ca liderii plecau treptat spre Antena1. Explicatia am gasit-o tot la Havana: intrebat daca i-a placut emisiunea, lui Mezei i s-a intunecat privirea si scrasnind din dinti a spus: „Era foarte vulgara!”
Presa este din nou un camp favorit de batalie. Se face in modul cel mai simplu, de la prezenta pe forumuri, unde cei in cauza fie au exprimari aiuritoare, care te dau peste cap (forumistul „traktorist”, vorbea mereu de iepurasii care sar pe conducta s.a. – cititi un articol al lui Radu Cosasu ca sa vedeti stilul), fie denigreaza constant Romania, fie, cand te opui, fac amenintari cu moartea.
Alt pas este reteaua de bloguri (saccsiv, eufrosin, Titus Filipas, Savatie Bastovoi etc.) care lanseaza constant tinte false (FMI, Bilderberg, evreii sionisti, Occidentul) pentru a masca adevarata conspiratie.
Urmatorul pas este impunerea in redactii a unor ziaristi proprii iar ultimul este detinerea de ziare intregi. Daca vreti sa vedeti ce gandeste Mafia urmariti Antena 3, cititi „Cotidianul” sau „ring”. Nimic nu este intamplator acolo, pentru ca orice articol aduce bani: nici macar cooptarea Mariei Almasan dupa problemele pe care le-a avut, nici desele interviuri cu Andreea Marin, nici sprijinul pentru sotul Madalinei Manole. Daca infiltrarea ofiterilor in presa, despre care stiti cate ceva, vi se pare negativa, sunt curios cum vi se va parea infiltrarea kaghebista in presa. Mai ales ca, in anii 90, ofiterii veneau din afara iar KGB-ul era deja inauntru.
Pentru o imagine corecta despre retea trebuie sa spunem cateva lucruri:
a. Apartenenta la retea nu are baza etnica. Romania, ca toata zona balcanica, are mosteniri din cele mai diverse. Sa nu uitam ca romanii sunt singurul popor din lume unde numele crestine (in fond evreiesti vechi) sunt si nume de familie, cu doua sute de ani in urma un grec a condus cu cinste partida nationala din Divan, tiganii au contribuit la pastrarea unei parti importante din muzica traditionala, politica din anii 60-70 (unele dintre cele mai bune decenii din istoria Romaniei) s-a facut si cu sprijinul rusilor si ucrainenilor din conducerea superioara a PCR, multi dintre cei care „asimilau” tehnologii occidentale erau unguri etc. Dar, cu fiecare zi care trece, exista sansa ca acest grup sa aiba o compozitie sectara, iar liniile fine de diviziune din societate sa devina ditamai rapele. Pentru o tara care isi cauta unitatea, aceasta ar fi o lovitura fatala. Trebuie spus ca membrii de rand ai acestor grupuri sunt sclavi ca si noi, uneori nici macar mai bogati, iar majoritatea „reprezentantilor” sunt oameni onesti care ar fi ajuns probabil in alta parte daca li s-ar fi oferit ocazia. Nu stiu insa ce impact practic va avea faptul acesta.
b. Comunist sau securist nu inseamna neaparat kaghebist. Daca credeti altfel, intrebati conducerea PCR si a Securitatii care a stat cativa ani in inchisoare dupa 1989. Ion Iliescu a fost, de asemenea, un om integru. Faptul ca suntem chiar si putinul de azi cred ca este si datorita lui. Mai mult, intelectualii din jurul sau (Alexandru Barladeanu, Dan Martian, Oliviu Gherman, Razvan Theodorescu, Iosif Boda s.a.) au fost, de asemenea, oameni integri. Romania acelor ani (pana in 1996) avea strategii multianuale, viziuni despre viitor, era la curent cu starea lumii, incerca recuperarea diverselor traditii si mai ales visa. Pentru ca intai ne-au ucis visul.
c. Oligarh nu inseamna neaparat kaghebist. Fata de noi, care am furat cate o batista sau o piesa din uzinele aflate pe moarte sau CAP-uri, Vantu sau Patriciu au avut doar ocazia sa fure mai mult. Asta nu ii face kaghebisti, pentru ca Vantu vorbeste despre proiectul national, iar Patriciu investeste in domenii de avangarda. Nu imi inchipui vreodata un dusman al Romaniei facand astfel.
d. Si in fine mai sunt nuantele, care in Romania fac parte din adevar. Unii dintre membri au ajuns acolo pentru ca nu aveau loc in alta parte, altii sunt simple unelte, dar considerati incapabili sa intre vreodata (Victor Ciorbea). Unii isi reneaga mostenirea nefasta a parintilor (Vladimir Tismaneanu, dar as paria aici inclusiv pe fiicele lui Dan Voiculescu). Nu oamenii sunt de vina, ci faptul ca apartin unor cercuri unde ca sa avansezi trebuie sa iti distrugi tara. Suntem insa prea putini si prea saraci ca sa acuzam pe cineva doar pentru a fi stat la masa cu cine nu trebuie. Eu insumi am cunoscut un membru al retelei (caruia i-am salvat si viata intr-o imprejurare) de un patriotism profund.

O arma importanta in succesul retelei a prezentat-o in ultimii ani dezinformarea. Membrii ei au pacalit pe oricine – romani, occidentali – pentru a isi face treaba nestingheriti. Exemple de roluri:
1. „Patrioti” – din pacate putini dintre ei sunt atat de usor de citit precum Mezei care transpira de cate ori spunea cuvantul „Romania”, macovei, cu care orice discutie despre Romania ajungea la injurarea Elenei Udrea sau Dumitru Preda (istoric!) care a aruncat inca din prima luna toate materialele care puneau Romania intr-o pozitie prea buna. Nu stiu ce e mai periculos – antiromanismul acestora sau nationalismul primitiv pe care uneori il promoveaza ca sa isi mascheze scopurile. Ex: Maria Preda, sotia ambasadorului Preda, care brava ca „ambasadorul ungar nu va calca in resedinta ei daca nu va canta Treceti batalioane romanii Carpatii!”. Pe langa ridicolul minciunii (familia sa facea parte din aristocratia comunista a Republicii Autonome Maghiare; in contextul mizeriei materiale si morale din Romania acelor ani tanara Fekete – pe atunci – practica sporturi nobile precum scrima si echitatia), aceasta aduce si un mare pericol. Ura dintre romani si unguri au exploatat-o multi dupa interese. Au facut-o austriecii cand au vrut sa scape de o populatie numeroasa ortodoxa de pe teritoriul lor si invers cand au vrut sa inabuse insurectia maghiara; a facut-o Hitler, cand in urma presiunilor, i-a determinat si pe Antonescu si pe Horthy sa trimita ca apucatii zeci de divizii la moarte pe frontul de Est si in fine sovieticii cand au dorit sa elimine pe Imre Nagy si, invers, pe Ceausescu. Cred ca mingea asta s-a jucat deja de prea multe ori.
2. „Ortodocsi” – este vorba de oameni precum Victor Craciun, presedintele Ligii Culturale a Unitatii Romanilor de Pretutindeni, care in cartile si articolele sale arunca tirade lungi din care nu se intelege mare lucru. In general, aceasta linie promoveaza idei anacronice si, de cele mai multe ori, ridicole – vezi pacatul de a te farda. Scopul este ruperea unitatii BOR prin presiuni pe o linie fata de care, din pacate, aceasta nu a fost pregatita sa o combata.
3. „Prooccidentali”. Un kaghebist si-ar asuma rolul asta din mai multe motive – ca, pe fondul receptivitatii romanilor la valorile occidentale, sa foloseasca prilejul pentru a ataca valori deja consacrate (Gabriel Andreescu), pentru ca acolo sunt banii sau pentru a realiza o dubla infiltrare. Unii dintre „prooccidentalii” romani ar fi: Andrei Marga („progerman”; numai ca germanii i-au dat cele mai puternice tampoane, ca mesajul sa fie foarte clar); Emil Constantinescu – fost agent KGB. La ruperea URSS ofiterul sau coordonator, care nu era rus (profesor universitar, vorbitor de romana, „St S”, altfel un tip cu un respect autentic pentru Romania) si-a luat si reteaua. Emil Constantinescu a dus devotamentul pentru noii stapani atat de departe incat a atatat inclusiv tensiuni in comunitatea romaneasca din acea tara, promovand public colaborationisti care mergeau pana la a cere ruperea oricarei legaturi cu Romania – domnul „AO” se mandrea cu faptul ca presedintele Romaniei l-a felicitat in timpul unei manigfestari publice, „pupandu-l pe amandoi obrajii”). Din pacate, uneori acestei propagande ii cad victime occidentalii. Un exemplu este de la Ministerul Apararii. Totdeauna s-a spus ca armata a fost cea care ne-a integrat in NATO. Cei doi care au facut cel mai mult pentru aceasta (in afara de ministrii apararii) au fost generalii Dumitru Cioflina si Mihail Popescu. Cand Mihail Popescu a preluat mandatul, in anul 2000, dosarele zaceau nedesfacute de ani intregi. Cu toate acestea, generalul Degeratu (care nu este membru al retelei, dar s-a folosit de influenta ei) este erou pentru occidentali, iar celor doi li s-a inscenat un dosar pentru furt de sosete si bocanci. Un alt exemplu este Dan Ioan Popescu, care se lauda ca ‚privatizarea Petrom a fost laudata de Departamentul de Stat al Statelor Unite”.

Am vazut ce nu sunt membrii retelei si ce stratageme folosesc ca sa nu fie recunoscuti. Ar fi util sa vedem, totusi, si ce sunt:
a. In primul rand, pot fi recunoscuti prin natura faptelor lor. Ei nu devalizeaza una sau cinci intreprinderi, ci una sau cinci intreprinderi strategice, cu valoare de simbol (se pare ca daramarea simbolurilor romanesti li se pare extrem de amuzanta): fratii Robert si Ionut Negoita au determinat inchiderea Protan, crematoriul deseurilor organice pentru toata zona Bucuresti-Ilfov. Daca, Doamne fereste, maine izbucneste o epidemie, bucurestenii vor muri cu cateva sute de mii in plus doar din aceasta cauza. Ion Aurel Ilie, fost ministru al mediului si Gabriel Atanasiu, fost ministru al apararii, au pus pe butuci, fiecare la timpul sau, mai multe fabrici de armament si au determinat intarzierea unor programe de achizitie vitale. Astazi suntem aproape fara aparare din aceasta cauza. Ioan Niculae, patronul „Astra Giurgiu” a reusit performanta de a distruge trei domenii importante – asigurarile (asiguratorul national a fost cumparat pe nimic, distrus si apoi vandut unei firme austriece), industria de ingrasaminte (inca o cauza pentru care Romania este un importator de mancare) si tigarile (care nu au fost distruse pentru a face loc marcilor americane – niciodata Snagov nu putea concura cu Kent – ci pentru a favoriza contrabanda din tarile vecine, care isi sustin industria, inclusiv marcile traditionale, si pe spatele pietei romanesti).
b. In al doilea rand, prin propunerile fanteziste si distructive pe care le fac. Cum gasea Tudor Chiuariu spatiu pentru birouri? Daramam pasajul Victoria pana la Palatul Telefoanelor (poate si pe acela). Constantin Simirad face unirea cu Republica Moldova, dar intai infiinteaza un Partid al Moldovenilor. Costica Canacheu i-ar lega pe aromani de greci, bulgari, sarbi, albanezi, doar de romani nu. Andreea Vass, om fara nici un trecut, apare din neant ca consilier principal al lui Emil Boc, „inspirand” (impunand) unele dintre cele mai nefaste decizii economice asa cum, cu zece ani inainte, Remus Opris aparuse din neant ca papusar-sef in PNTcd, distrugand pana la urma si economia romaneasca si partidul.
c. Timpul este, de asemenea, un indiciu bun. Unii consilieri economici ai lui Emil Constantinescu „cu studii in Occident” se gasesc acum in conducerea unor firme offshore sau rusesti. Sorin Pantis, initiatorul privatizarii Romtelecom, este acum la PC. Sorina Placinta si altii sunt la PNL (unde vor fi jumuliti de ceva bani), dar in final vor ajunge tot acolo.
d. Discursul. Acestia niciodata nu asculta, ci totdeauna vorbesc; niciodata nu dau dreptate sau cauta o solutie de compromis, ci incearca il convinga ei pe celalalt, fara a da prea multe explicatii. Vorbesc de puterea poporului, daramarea tiranului, dar niciodata de transparenta si accesul oamenilor simpli la functiile de stat. In politica externa, bineinteles ca sunt antiamericani. Numai ca acesta singur nu e un indiciu. Multi idealisti, trazniti, savanti din Romania sunt antiamericani pentru ca e la moda. Adevaratul indiciu este ca sunt antieuropeni si (din motive care imi scapa) antichinezi. Si, oricum, au in toate chestiunile de politica externa un discurs de genul „ce ne trebuie noua relatii cu…? poporul moare de foame.”
e. Teme diversioniste. Singurul grup de „rap negru” din Romania, BUG Mafia, aborda teme extrem de dargi retelei – separatismul social (romani-tigani, populatie-autoritati, cartierul meu-cartierul tau, „smecheri”-„fraieri” si, la loc de cinste, umilirea si animalizarea femeilor – melodia „Ruxy”, printre altele). Cine crede in autenticitatea protestului lor se inseala – membrii grupului au studiat la licee bune, au fost promovati de Tino Furtuna de la Holograf si, la lansare, aveau deja bani si contacte. Ciudat, dar cand s-au ridicat hiphoperi care chiar veneau de jos si aveau multe de care sa se planga (Parazitii, La Familia, Bitza si altii), „s-a facut liniste in cartier”. Datorita acestei linisti astazi, la peste zece ani de cand impactul BUG Mafia s-a micsorat, Ferentariul arata mai bine decat arata Drumul Taberei pe atunci, iar Pantelimonul e deja „semicentral”.
f. Cruzimea. Doi oameni, doua accidente de masina cu victime: Serban Huidu, un tip normal si pozitiv, este atat de afectat de tragedie incat merge de nebun pe strazi, vorbind singur; Cornel Nistorescu, membru vechi al Retelei, nu se deranjeaza sa coboare din masina cu geamuri fumurii. Nici nu se racise cadavrul victimei sale si respectivul era din nou la televizor, parca mai proaspat si mai vioi. Sigur ca iti trebuie cruzime ca sa il cureti pe Dan Iosif cand incepe sa aiba remuscari pentru faptele sale, sa il elimini pe Gogu Radulescu ca sa nu fie probleme la succesiunea catre Silviu Brucan, sa o indepartezi pe Mihaela Runceanu pentru a pastra popularitatea Angelei Similea si a o „sinucide” pe Madalina Manole pentru „sfidarea” de a nu fi participat la inmormantarea compozitorului George Serban, fostul sot. Ne amintim si ca cei implicata direct (furnizoarea Berta si transportatorul) au primit cate un apartament si o masina pentru aceasta fapta.
g. Provincialismul. Unul dintre cele mai bune mijloace de a decela un om forte al retelei de un membru atras (prin legaturi preexistente sau alte concursuri de imprejurari) este sistemul de referinta. In timp ce un membru atras isi pastreaza jaloanele, un instigator se va raporta doar la lucrurile familiare si avantajoase retelei. Nu imi ies din minte, de exemplu, mistourile ieftine ale lui George Potra, fost angajat al Muzeului de Istorie al Municipiului Bucuresti, la adresa cremei diplomatiei romanesti (incluzand oameni p.recum Mircea Malita, Nicolae Micu, Nicolae Ecobescu, Marcel Dinu, Valeriu Tudor, Stelian Oancea) cu ocazia lansarii unui volum de memorii al acestora.
h. Intamplarea. Personal am vazut trei lucruri relevante, voi poate stiti altele: Mircea Dinescu punandu-si copiii la un tren international, in vizita la rude (majoritatea familiei sotiei locuieste in tari vecine), Virgil Tanase intrand seara in ambasada unei tari pe care o facuse praf in timpul zilei (in fond, banii negri se fac din intretinerea conflictelor, nu din relatii bune) dar m-a marcat mai ales urmatoarea intamplare: intr-un magazin din apropierea locuintei mele un tip tipand la telefon: „bai, baiatule, ai diabet, ingrijeste-te, ai grija si de sotia ta!” – aceleasi mecanism de intimidare folosit si cu mine si cu altii (cred ca suntem deja cateva mii in toata tara, unii care si-au mentinut sanatatea, altii avand noroc de familii ceva mai puternice, dar toti aproape distrusi de actiunile Retelei). Credeti-ma, in momentul acela mi-as fi dorit sa fie traznit nenorocitul.
i. Rigiditatea. Un sef provenind din retea va aplica totdeauna prevederile in litera, va propune pedepsele cele mai drastice, se va concentra pe realitatea cea mai vizibila, va incuraja rivalitatile dintre colegi sau dintre compartimentul sau si altele, va pretinde controlul absolut, nu va cauta „din lipsa de timp” ameliorarea situatiei si este genul care va folosi expresii precum: „Y s-a obraznicit, ii e prea bine?”, „dam militaria jos din pod”. In acelasi timp, pentru a capata ascendent asupra altora, ei sunt cei care fac promisiunile cele mai fanteziste si complimentele cele mai desantate. Este si o caracteristica psihologica a celor selectati pentru aceste pozitii dar si o nevoie de a isi masca in tensiunea si confuzia generate initiative ilegitime luate zilnic.Dar este, in buna masura, si un ritual – prin ghinionul adus celorlalti incearca sa isi imbunatateasca propria sansa. Asa ca nu va asteptati sa se schimbe din proprie initiativa.

Reteaua (ex) KGB in politica. Daca va preocupa perdelele unei ministrese, hotelul din Brazilia al unui primar sau injuraturile pe tema animalelor de casa, atunci nu stiti mai nimic din adevaratele miscari din politica romaneasca. Partidele sprijinite drect de retea nu au fost niciodata populare. Ca solutie de rezerva, reteaua a infiltrat partidele mari, deja existente. De la simpla cumparare a unor locuri pana la constituirea de adevarate aripi in interiorul acestora, membrii sai au creat baze de sprijin puternice. Membrii aripilor kaghebiste au mult mai multe in comun unii cu altii decat cu partidele din care fac parte. Asa se explica, de exemplu, ca Dumitru Preda, pesedist fanatic, primea sponsorizari consistente de la tripleta BVB a PDL-ului.
Revin putin la Dumitru Preda. Va spuneam ca majoritatea dintre aceste lucruri mi-au fost „servite” de el in timp. Poate credeti ca e cine stie ce erou sau face asta invocand calitatea sa de agent cu larga autonomie (in limbaj de specialitate se cheama agent adanc acoperit) („Eu toata viata am facut ce am vrut!”). Adevarul este insa mai lugubru. Satui de puterea economica cu care trebuiau sa o cumpere pe cea politica, cei din retea (sau parte din ei) doresc sa treaca direct la felul principal. Pentru aceasta si-au sacrificat niste oameni de paie (vor urma si altii) si isi vor trimite actualii sefi la pensie (si dincolo de ea). Practic, reteaua va fi dominata nu de oameni ca Relu Fenechiu (un cazier pe picioare, care poate fi saltat la primul semnal), ci de unii ca Dumitru Preda (autor de carti de istorie, tip aparent bonom, cult si de lume si ofiter activ). Astfel, reteaua ar capata o imunitate pe care acum doar o viseaza. Daca acum mafia politica a inflitrat statul, la un nivel nepermis intr-o tara NATO, mergand mai departe, mafia VA DEVENI statul.
Am lasat cea mai tare dezvaluire pentru sfarsit: cum va asteptati sa fie 21 decembrie? Se vor deschide cerurile si vom deveni toti fiinte de lumina? Vor cobori extraterestrii (ingerii, spiritele stramosilor etc.) pentru a combate foametea si razboaiele? Dar daca 21 decembrie va fi doar o lovitura de stat deghizata intr-o revolutie, indiferent de rezultatul alegerilor din 9 decembrie? Am avea in strada reprezentanti ai partidelor dominate direct de mafie (PC, PAS, PSR, PCR Ignatencu, F9, Reteaua – hopa!), elemente infractionale, grupari anarhiste, cercuri renegate sau manipulate din structurile militare, poate si revolutionari – deja s-a strans o mica armata. Sper din suflet ca PNL sa nu iasa in strada. Cum Regele are deja o varsta iar PNT a fost deja distrus, lipsa ultimului partid istoric ar face ca cel mai vechi martor al istoriei noastre sa fie Ana Pauker. Nu cred ca vrem asa ceva.
Si ce daca? veti zice, istoria a fost plina de nemernici care au dat lovituri de stat si am supravietuit. Nu si de data asta! Ii citez din nou pe cei doi, care aveau informatii chiar din interior: Dumitru Preda – se pregatesc lucruri mari, va fi cea mai grea criza economica; se va ajunge si la foamete. Gabriel Mezei: vor fi schimbari mari, dar nu oricine le va prinde. Imi pare rau ca nu i-am intrebat pe cei distinsi domni: cam cati romani, in opinia lor, „nu vor prinde calificarile?” Un milion, cinci? Poate zece? Ne vor infometa, vor folosi boli, ne vor face sa emigram? Asa ca daca va gandeati sa asteptati 21.12.2012 cu lumanari parfumate, cumparati si un facalet mai mare, pentru orice eventualitate.
Pe de alta parte, situatia de acum este rea, dar exista si speranta. Americanii s-au prins primii de smecheriile mafiei. Europenii au intarziat putin (poate si provocati de atacurile continue din diverse publicatii) dar s-au infipt ferm. Toti banii pe care nu i-am luat de la UE plus alte cateva zeci de miliarde ne asteapta. Nu e mult, dar e destul ca sa ne dam drumul. Cu o conditie…sa scapam de mafie. Se pare ca strainii ne iubesc mai mult decat ne iubim noi si vor sa contruiasca in Romania fabrici si aeroporturi, nu vile si buticuri. De aceea, trimiteti-i acasa pe cei care v-au furat (de la orice partid ar fi), mergeti pe stabilitate si asteptati vestile bune. Combinatia Basescu-Ponta mi se pare buna pentru moment. Ambii sunt atacati si de mafia „adversa” si de cea din propriul partid. Si, mai ales, de Antena 3, ceea ce mi se pare cea mai buna recomandare. Iar faptul ca se urasc este extraordinar: nu se vor lasa unul pe altul sa greseasca.
Nu stiu ce va fi cu mine (am doar o idee generala despre ce voi face daca vor exista consecinte administrative), dar stiu ca voi imi veti multumi mai tarziu.Tocmai v-am crescut valoarea!
Inca o precizare: poate va inchipuiti ca mafia pe ansamblu este un fenomen marginal, ca, atunci cand se stinge lumina, apare o mana care ia banii de pe masa. E fals – aceasta a fost mereu in centrul puterii. M-am intalnit cu sotia mea la un restaurant, pentru a incerca sa negociez actualele divergente. In afara de reactii previzibile („ia vezi sa nu aduc in discutie si aspectul institutional” sau „tu nici nu meriti sa stai in fata mea” – semne ca manipularea mentala deja incepe sa functioneze m-a frapat ceva: inainte de a ne aseza la masa ea a disparut cateva secunde, vorbind cu unul dintre ospatari – sa porneasca microfoanele!). Asadar, resursele statului nu sunt la dispozitia celor care „au adus nava in loc sigur, la cheu” ci a bandei care terorizeaza „portul”). In lipsa (pentru moment) a unei strategii de control total asupra Romaniei suntem distrusi incet prin doua parghii – controlul asupra statului, prin care este mentinuta o clasa politica ce isi distruge propriul popor – si asupra femeilor, in scopul crearii unei generatii fara sentiment familial, fara instinct matern si gata sa participe la „petreceri private” de la orice varsta si in orice conditii. Cu fiecare zi de acces la cele doua resurse, sansele noastre de supravietuire ca natiune scad vizibil.”
Asta a fost prima parte a convorbirii. M-am dus cu o sacosa si am primit un sac de stiri.
Cum s-a ajuns aici. Din cateva motive aparente si mai multe profunde – unul ar fi un schimb de generatii prost facut. Cand lasi mii de oameni in puterea pe afara te poti astepta ca ei sa isi gaseasca de lucru (e dreptul lor). Altul ar fi perceptia (corecta) ca in Romania nu poti reusi prin propriile puteri, ci doar daca ai o persoana/un grup in spate. Altul ar fi duplicitatea. Sa vezi urmasii putinelor minoritati etnice sau religioase care au suferit mai mult chiar decat restul romanilor la brat cu urmasii celor care i-au aruncat in inchisori sau i-au jefuit de saci de bani, asta chiar se intampla numai in Romania.
Ce de facut. Rezolvarea problemelor de mai sus ar duce deja chestiunea la un nivel controlabil.
Ce puteti face fiecare din voi. Daca veti accepta ca reteaua exista si ca oamenii ei forte, pe de o parte nu se simt legati in nici un fel de Romania si, pe de alta, vor face totul si vor spune orice vreti dori sa auziti ca sa ascunda lucrul asta, deja ati inteles mai multe depre ultimii douazeci de ani decat v-ar putea invata altii. Romanii, printre calitati si defecte, au un mare talent: se prind mai repede ca altii cund sunt luati de fraieri. Aveti instrumentul votului pe persoana: urmariti-va bine candidatii si judecati-i cu ochii vostri. Invatati sa recunoasteti pe cei care au ceva de ascuns: snapanul – care la orice vorba care nu ii convine raspunde ceva de genul „Hai, dom’le, lasa-ma, fii serios”, maradonistul – care te fixeaza cu ochii umflati parca zicand: „Ce, dom’le, nu ma crezi?”, pedagogul de scoala veche – desparte bratele, dand capul pe spate ca argument la orice, filozoful de Harlau – isi misca capul incet plin de bucurie fata de prostiile pe care le spune, mitraliera – turuie vrute si nevrute si zbiara daca il intrerupi etc. Cei care au tupeul sa va minta vor avea curajul sa va si fure si, daca nimeni nu intervine, sa va ucida incet.

Despre cat de putina valoare este data vietii unui om si cum suferinta poate atinge pe oricare dintre noi

Documentul are si o urmare. Este aparuta sub aceeasi semnatura colectiva si spune, in mare, ca distinsul domn a incercat o rezolvare a situatiei oferind o suma (buna) in schimbul musamalizarii cazului. De asemenea, mai spune ca acesta si-ar fi cumparat functia chiar si prima data. Dar atunci nu a dat numai bani.

Se trimite si un document de divort. Asa ne aratam noi forta in Romania. Punem mana pe femeile altora, castigam bani nemunciti si primim recunoasteri academice. Suntem ce facem.

„Onorată Instanţă,

Mi-am cunoscut soţia, Mioara Balosin, la vârsta de 23 ani, la scurt timp după sosirea în Bucureşti. Amândoi provenim din familii modeste. A fost dragoste la prima vedere şi ne-am căsătorit la un an după acel moment. Am trecut împreună prin lipsuri materiale şi alte vicisitudini ale vieţii, dar am găsit timp să evoluăm împreună. Astfel, eu mi-am îndrumat soţia să facă o şcoală postuniversitară şi, ulterior, a doua facultate, acordându-i asistenţă şi pe durata cursurilor. Ne-am sprijinit unul pe altul în momente grele şi dau exemplul primului său loc de muncă unde am ajutat-o să treacă peste anumite neînţelegeri, asistând-o cu sprijin moral şi sfaturi în cel mai greu moment din viaţa sa profesională. Relaţia dinte noi se bazează pe un sentiment de iubire dintre cele mai profunde.

Din păcate, faptul că trăiam într-un mediu în care nu trăise nimeni din familiile noastre a lăsat anumite urme care s-au adâncit în timp si de care unii, fără mare respect pentru fiinţa umană sau valorile sociale, au stiut sa profite. Practic, în dorinţa de a ne păstra locurile de muncă şi de a ne oferi un anumit confort, ne refulam toate tensiunile în interiorul căsniciei. Închiderea în sine sau lipsa de recunoştinţă pentru cele primite au complicat acest peisaj, care putea fi simplificat cu un efort doar puţin mai mare de voinţă pe care fie nu am putut fie nu am vrut să o mobilizăm. Ne-am separat prima oară în august 2010 fără a căuta o alternativă şi ne-am recăsătorit în septembrie 2011. Eram deja ceva mai maturi şi mai responsabili şi tot ce necesitam era înţelegere din partea colegilor, pentru a depăşi asperităţile acumulate între timp.

Permiteţi-mi să răspund în această introducere doar la acuzaţia cea mai gravă susţinută de către echipa Ambasadei României la Havana (ambasadorul Dumitru Preda şi soţia sa, administratorul Gabriel Meszei – omul de casă al acestuia) – aceea de a fi creat eu singur un climat de tensiune în căsnicia noastră. Nu sunt o persoană autoritară (din acest punct de vedere soţia mea este mai puternică) – de exemplu, tot timpul banii familiei au stat la ea, tatăl său deschizând conturi bancare pe numele ei şi al său. Ceea ce i-a permis, de exemplu, ca la ambele divorţuri să îşi însuşească toate lichidităţile familiei. În plus, toate facturile de utilităţi sunt trecute pe numele ei. În timp, ca cuplu am renunţat la toţi prietenii mei şi în bună măsură şi la legătura cu familia, rămânând doar cu câţiva (nu mulţi) prieteni din partea ei, în general persoane de sex feminin pe care le întâlneşte singură.

Întrucât alţi angajaţi români ai Ambasadei au ataşat declaraţii la dosar, permiteţi-mi să fac o scurtă caracterizare fiecăruia dintre ei, pentru a permite înţelegerea întregului context. Ulterior voi prezenta desfăşurarea faptelor.

Domnul Romulus Gabriel Mezei, intendent-şofer

Domnul Mezei, în urma unui şoc emoţional puternic (conform propriilor declaraţii, a rămas orfan de ambii părinţi, oameni cu funcţii de răspundere, la vârsta de 19 ani) şi a unor antecedente de infarct are manifestări stranii. Nu voi prezenta aici fapte cotidiene (pe care soţia mea le încadra, pe vremea când încă eram o familie, la definiţia de „sanchiu”) nici pe cele care, din acelaşi motiv, trădează o imaturitate emoţională a dânsului (manifestări uşor infantile, precum a povesti de zece ori despre puiul cu lămâie şi măsline pe care îl mânca în Tunisia) ci unele pe care el însuşi, din proprie iniţiativă sau preluând formularea domnului ambasador le caracterizează ca „instabilitate psihică”:

Interferenţe de neimaginat în viaţa personală: „domnule Arghir, ce căutaţi în biroul Mioarei? în timpul programului nu sunteţi căsătoriţi”; ameninţări vagi – „ştiţi, eu am şi altfel de puteri…”, „v-am mai dat o ultimă şansă” (cu o săptămână înaintea izbucnirii conflictului), „datorită mie mai sunteţi aici, dl. Ambasador voia demult să vă trimită acasă” etc.; preocupări cvasiartistice la limita de jos a normalului – fotografierea în timpul programului de flori şi gâze, fotografierea în timpul liber a trecătorilor sau a cerului şi înrămarea celor mai „reuşite” exemple, pregătirea zilnică a unor aranjamente florale etc.; fixismul în ce priveşte propria persoană – mândria că foloseşte de douăzeci de ani numai loţiune după ras Denim Clasic; fixismul în relaţia cu mediul – povesteşte repetat, cu mândrie, despre cum a reuşit să îşi determine câinele personal (un Jack Russell Terrier) să nu îşi părăsească covoraşul şi să fie mulţumit cu aceasta); afirmaţii pseudofilozofice în prezenţa soţiei mele, cu rolul de a o impresiona sau ca ultim resort în situaţiile de domeniul evidenţei; aroganţă începând de la lucruri mici – dl. Mezei şi-a însuşit frigiderul nou achiziţionat, care ne fusese promis nouă; când era invitat la restaurant comanda felurile de mâncare cele mai scumpe – de peste 25 euro fiecare (apx. 100 RON) -, iar în rarele ocazii când plătea, pe cele mai ieftine; ne-a interzis mie şi soţiei accesul la autoturismul Ambasadei începând din luna ianuarie a.c.

Cât despre observarea unei tăieturi sub ochi (este singurul care face această afirmaţie) o pot pune, pe de o parte, pe seama tarelor lăsate de prezenţa la post în trei ţări arabe (Siria, Libia şi Kuweit), unde violenţa este o cutumă socială şi, pe de alta, pe seama înclinaţiilor sale spre bestialitate. Metoda sa preferată de a educa câinele ambasadei (Cindy) era de a îi striga acesteia: „Nu vreau să te mai văd! Nu te mai suport!” însoţită de gesturi sacadate din mâini..

Atitudinea mea faţă de dânsul. De la sosirea noastră împreună la Havana (în octombrie 2011) am făcut gesturi pentru domnul Mezei mult peste standardul obişnuit în colectiv: invitaţii frecvente la restaurant (cel puţin una pe săptămână), transferul întregii expertize acumulate în trei ani la Havana în mai puţin de o lună, fiind inclusiv şoferul dânsului pentru mai bine de două luni. Am scris domnului ambasador un mesaj (fără să ştiu că dânşii se cunoşteau dinainte) în care am sugerat intervenţii pentru încadrarea sa la un nivel de salarizare mai mare şi am avut iniţiativa aniversării zilei sale de naştere la cel mai scump restaurant din Havana. De asemenea, în semn de compătimire pentru prezenţa sa la post singur (după ce am avut o experienţa similară cu un an înainte) am încercat să îi menajez starea sufletească, inclusiv prin aprobarea unor afirmaţii care frizau logica sau exprimând admiraţie pentru lucruri stupide pe care le exprima dânsul.

Atitudinea dânsului faţă de mine a fost opusul atitudinii mele faţă de dânsul. La toate dotările, ordinea de priorităţi era dl. Ambasador – soţia mea – eu. Astfel, am primit calculator nou la interval de o lună după ceilalţi; am fost conectat la Internet de asemenea la o lună după ceilalţi şi doar în urma unor insistenţe repetate („pretextele de ceartă indiferent cu cine” la care se referea dl. Mezei în declaraţia sa). Toate acestea sunt frecuşuri zilnice – când tensiunea era prea mare mă descărcam de ele în casă, în prezenţa soţiei mele, deci teoretic dânsul nu avea de unde să afle despre aceste răbufniri (dacă excludem mijloacele tehnice).

Ceea ce este însă într-adevăr revoltător în comportamentul său este curtea deşănţată pe care domnul Gabriel Mezei a făcut-o soţiei mele timp de şase luni. În fiecare zi în acest interval îi aşeza în birou flori din grădină. La fiecare ieşire dedica peste 90% discuţiilor cu ea, în afara discuţiilor profesionale de la birou. Periodic făcea afirmaţii şocante de genul „eu ştiu să mă port cu femeile”, „pentru mine bere blondă – îmi plac blondele, deşi nevastă-mea e brunetă”, „Mioara, lasă-mă să îţi fac un masaj, te va calma”. A dus lipsa de eleganţă până acolo încât de 1 martie a adus flori doar pentru soţia mea; nici pentru colegele cubaneze, nici pentru soţia domnului ambasador, prezentă la birou în acea zi.

Doamna Maria Preda, soţia domnului ambasador

În doamna Maria Preda coexistă pornirile generoase (a înfiat doi câini comunitari) cu cele impulsive (ulterior a abandonat unul dintre ei în grija ambasadei). În public afişează o misandrie (ură faţă de bărbaţi) epatantă. Replici precum „bărbaţii nu sunt buni de nimic”, „noroc cu noi, femeile”, „ce ştiţi voi, mă, că staţi toată ziua degeaba!”, „bărbaţii sunt nişte porci” sunt la ordinea zilei. Aceleaşi „drăgălăşenii” le adresează şi direct soţului său. Nu spun că acest tip de mariaj exclude iubirea şi respectul. Spun doar că o adeptă a unui astfel de stil extrem va găsi cu greu simpatie pentru orice altă alternativă de mariaj, iar motivele pragmatice vor prima mereu.

Menţionez că doamna Preda are două fiice mai în vârstă decât soţia mea şi mine. Una dintre ele nu a fost căsătorită niciodată, cealaltă a divorţat de curând, cu scandal. Iar această doamnă îmi consiliază soţia! Adăugând la influenţa sa negativă şi energia rezultată din divorţul recent al fiicei sale, pe care o exprimă tot timpul…

Doamna Preda mai are însă şi alte trăsături pentru care aş fi preferat să fie doar companion, nu şi consilier pentru soţia mea. Toate întâlnirile de la ambasadă între ea şi Mioara gravitau în jurul mai multor cutii de bere şi totdeauna la instigarea „soţiei şi mamei”. De asemenea, mereu când îl însoţeam pe domnul ambasador la cumpărături acesta achiziţiona navete ăntregi. Având în vedere că dânsul este abstinent iar reşedinţa nu era încă deschisă oaspeţilor….

Contactul meu cu doamna Preda a fost relativ limitat. Eu am avut iniţiativa invitării sale în excursii programate iniţial pentru soţia mea şi mine. În afara unor clocotiri specifice (care nu m-au deranjat în mod deosebit) şi a faptului că îmi invita soţia separat în oraş cu obiective foarte clare („lasă, că am mai învăţat eu pe cineva să cheltuie”) sau că consumul de alcool al Mioarei creştea în urma acestor contacte nu am ceva deosebit a îi reproşa până la momentul rupturii totale.

Domnul Dumitru Preda, ambasador

Având în vedere calitatea dânsului de ambasador al României şi prestigiul unei astfel de funcţii mă voi limita doar la prezentarea trăsăturilor care au legătură directă cu cazul de faţă:

Preocuparea maladiva pentru propria persoana. Aproape două treimi dintre istorioarele povestite de dânsul reproduc aceeaşi temă: dânsul s-a purtat admirabil cu o persoană, a ajutat-o mult, i-a dat din propria mâncare, iar aceasta l-a trădat. Domnul Dumitru Preda are un stil standard de comunicare personală – foloseşte frecvent tehnici de comunicare direcţionată precum apelul la autoritate („să scrii mereu ambasador cu A mare, nu pentru mine, dar aşa se face”), apelul la prestigiu („Claudiu, doar tu mă ştii!”), apelul la simpatie („îl cunosc pe domnul Arghir de peste 12 ani, de când imi era student”). Din acest punct de vedere, îmi reproşez inabilitatea de a răspunde nevoilor dânsului în calitate de şef (de afirmare, de întărire a prestigiului şi a imaginii de sine, de autoritate). Niciodată relaţia cu şefii nu a fost punctul meu forte, iar singura scuză pe care o am este că nu mă aşteptam ca cineva cu care credeam că am o relaţie de profund respect reciproc să fie unul din cei mai absurzi/dictatoriali şefi pe care i-am întâlnit. Cu toate acestea, la sosirea sa la Havana acesta era deja decis sa ma indeparteze si sa imi opreasca sotia acolo. Cum aş putea justifica altfel faptul că domnul Preda a petrecut de la început câte o oră zilnic în biroul soţiei mele, iar în ultima perioadă deja îmi transmitea instrucţiuni prin intermediul ei (deşi teoretic eram al doilea om din ambasadă)? De asemenea, tot la sosirea sa la Ambasada, Dumitru preda era decis sa aiba o relatie extraconjugala cu sotia mea. Imi amintesc ca mi-a propus de exagerat de multe ori (uneori si de mai multe ori in timpul aceleiasi zile) sa ma mut impreuna cu sotia mea in resedinta sa. Acest lucru este de neimaginat in orice ambasada sau alta institutie din lumea asta.

Disimularea excesivă. Domnul Dumitru Preda nu este cel mai rău om pe care l-am întâlnit. De asemenea, nu este nici cel mai mare simulant. Însă distanţa între ce afirmă şi ce face este într-adevăr mare, mult peste ce am cunoscut până la această dată şi credeam că am să întâlnesc vreodată. De exemplu, mi-a repetat încontinuu în prima lună: „Claudiu, ambasada suntem eu şi cu tine; administratorul şi Mioara nici nu contează”…numai că prima discuţie profesională cu mine a avut loc la mult timp după această perioadă, timp în care „cei care nu contau” lucrau deja din plin şi coordonat sub îndrumarea sa directă. De asemenea, domnul ambasador mi-a repetat în tot timpul acesta că Mioara l-a sunat personal în seara conflictului iar el a trimis şoferul cubanez să o ia. Atunci fie afirmaţia sa, fie declaraţia domnului Mezei este eronată. De asemenea, a promis în repetate rânduri că soţia domnului Mezei va veni la Havana curând, „pentru că dânsul respectă valorile familiale”. Exemplific, de asemenea, cu altă afirmaţie din declaraţia domnului ambasador Dumitru Preda: „să o găzduiesc la reşedinţa mea şi să-i asigur condiţii propice de continuare a muncii”. După cum am precizat şi mai jos, soţia mea a fost adusă la ambasadă de mai puţin de zece ori în cursul a cinci săptămâni; şi atunci unde sunt condiţiile de muncă? O altă afirmaţie contradictorie se referă la distrugerea paşaportului. În raportul către Ministerul de Externe, domnul ambasador a declarat (conform spuselor sale) că paşaportul a fost distrus accidental. Care dintre cele două afirmaţii este adevărată? Dincolo de cinismul asociat în general cu această trăsătură (disimularea) m-a afectat chiar mai mult faptul că amabilitatea de faţadă a dânsului („Claudiu, eu te iubesc ca pe fiul meu”) m-a împiedicat să văd necesitatea părăsirii de urgenţă a postului, în scopul evitării unor şocuri pentru familia, cariera şi sănătatea mea.

Atenţia acordată aspectelor financiare în general. Domnul ambasador Dumitru Preda întreţine relaţii frauduloase cu diverşi oameni de afaceri. Dincolo de micile pulsiuni („Claudiu, şi dacă îmi dai pixul ăsta eu îţi sunt recunoscător”), în scopul păstrării confidenţialităţii a deschis un cont în nume personal la banca la care există deja un cont al ambasadei (lucru destul de rar practicat). În afară de jena pe care ar presupune-o prezenţa unor martori incomozi şi naivi ca mine şi care ar fi putut genera din partea dânsului reacţii corespunzătoare, am adus în discuţie acest aspect şi din alt motiv, si anume ca si avocata angajata initial a fost platita de unul dintre acesti oameni de afaceri, acesta fiind doar unul dintre putinele avantaje pe care le primeste pe baza regulata de la acestia. Fie că vechea avocată nu mai corespundea (la sfârşitul procesului anterior i-a spus soţiei mele „să ştiţi că soţul dumneavoastră chiar vă iubeşte”), fie domnul Dumitru Preda a simţit nevoia să controleze personal un proces în care rolul său a fost de la început unul important). Această preocupare intensă a sa a generat însă şi alte rezultate pentru cauză, care vă trebuie aduse la cunoştinţă. În noua chemare în judecată aspectul patrimonial este mult mai prezent (două puncte din patru) faţă de primul (zero!). Aceasta nu cadrează deloc cu lunga exprimare a bunelor intenţii de către cele trei persoane „de bine”. De asemenea, voi preciza că în seara conflictului am decis separarea banilor între mine şi soţia mea. Am numărat împreună 16500 euro (cuveniţi mie) şi aproximativ 3500 (autoalocaţi ei) – această operaţiune urma stingerea parţială a situaţiei rezultate după primul divorţ în care soţia mea a plecat cu 25.000 euro, fonduri comune. Ulterior, sub influenţa familiei Preda, suma s-a diminuat la 15.100 euro, din care dânşii „mi-au alocat” doar 7000. De asemenea, mi-a fost trecută sub tăcere o datorie de aproximativ 3000 euro a domnului ambasador către soţia mea (da, onorata instanta, ambasadorul Romaniei imprumuta discretionar bani de la angajati!). Aceeaşi înfrigurare transpare din cererea de a împărţi cu soţia mea cheltuielile de judecată, de asemenea inexistentă în prima cerere, deşi fondurile mele totale la plecarea din Cuba erau extrem de limitate (nu deţin conturi în bănci, toţi banii lichizi fiind însuşiţi de către soţia mea şi după primul divorţ).

Elitism, lipsa de respect pentru cei din afara cercului de interes. În toată această perioadă, domnul ambasador, pe fondul declarării repetate a obiectivităţii sale, mi-a vorbit despre „traumele” suferite de către soţia mea, de către dânsul şi soţia dânsului, ba chiar şi de către domnul Mezei, care a provocat bună parte dintre acestea. Nu a luat în considerare niciodată însă faptul că cineva cu pancreasul acoperit în proporţie de 80% de un chist ar putea, de asemenea, suferi. De asemenea, din discuţiile cu diverşi despre cele întâmplate, deşi fiecare oferea nuanţele sale, a reieşit o idee comună: nimeni nu ar trebui să se bage în problemele unei familii. Domnul ambasador Dumitru Preda, în continuarea gesturilor făcute încă de la sosirea la post, a făcut afirmaţii extrem de grave, care relevă lipsa sa de respect său faţă de căsnicia noastră şi care cu greu pot fi considerate rezultatul deliberării interioare de o noapte: „Eu cred că drumurile voastre trebuie să se despartă. EU cred asta!!!”, „Mioara nu este singurul om din viaţa ta”, „Ai avut o căsnicie, nu o mai ai!”.

Premeditarea. Principala parte a premeditării a fost comportamentul celor trei „dirigenţi” ai ambasadei cu noi ca cuplu. Dacă pentru vreunul dintre dânşii, cu vârsta şi experienţa lor, este un secret faptul că un mariaj care a trecut prin nişte încercări trebuie protejat şi stimulat pentru a se împlini, atunci avem o problemă. Deşi în mod normal sunt o persoană discretă şi nu mă uit nici macar în dulapul de haine al soţiei mele, în seara părăsirii domiciliului conjugal de către aceasta am observat un lucru interesant – o geantă care îi conţinea paşaportul, 3000 euro (alţi bani care nu sunt menţionaţi nicăieri) şi câteva haine. Din declaraţia domnului Mezei am văzut şi modul de actiune pe care l-au pus la punct cei doi pentru actul final al unei tragicomedii jucate deja de prea mult timp. De asemenea, realizez acum că soţia mea insista „să mă plimb vreo jumătate de oră şi apoi să revin”. Aceasta corespunde cu stilul calculat al domnului ambasador, care nu lasă multe aspecte la voia întâmplării (poate şi sub influenţa profesiei de arhivist). În acelaşi registru se înscrie şi strategia tensiunii. Astfel, în cursul uneia dintre rarele discuţii pe care dânsul le-am avut cu soţia mea fără acordul dânsului (în care, deşi furioasă, soţia mea a fost mai autentică decât oricând în cursul comunicării „mediate”), dânsul făcea un şir continuu de piruete, simulând că încearcă să evite o agresiune fizică de ambele părţi. Faptul că soţia mea i-a dat la fel de puţină atenţie ca mine mi-a redat speranţa că şi ea poate fi recuperată din acest coşmar. În celelalte cazuri în care am fost puşi împreună (de două ori faţă în faţă şi o dată telefonic), deşi domnul ambasador Dumitru Preda invoca în mod constant refuzul de comunicare al soţiei mele, zice-se afectată de cele întâmplate, şi incapacitatea dânsului de a schimba soarta lucrurilor, ea răspundea prompt la orice invitaţie la dialog pe care dumnealui i-o adresa. În restul timpului, atunci când era adusă la servici (adică maxim de două ori pe săptămână), era însoţită inclusiv în birou, în urma dispoziţiilor domnului ambasador, de nimeni altul decât domnul Gabriel Mezei. Asta deşi Ambasada are opt angajaţi cubanezi! Cred că e de aşteptat atunci că am aflat de acţiunea de divorţ doar pe 3 mai 2012, după trimiterea mea forţată în ţară.

In final as dori sa va expun ceva extrem de relevant: dupa cum v-am spus, domnul Dumitru Preda este extrem de calm; reactioneaza la orice jignire, oricat de mare, cu o figura voit ignoranta, elaborand un plan de razbunare ulterior. Singura data cand l-am vazut extrem de nervos, chiar turbat de furie (se inrosise pana in varful urechilor) a fost cand i-am spus :”din punct de vedere uman suntem egali, domnule ambasador!”. Mi-a scrasnit printre dinti, cu o ura profunda: „Noi nu putem fi niciodata egali! Eu sunt cine sunt…” Sper, Onorata Instanta, ca nimeni nu are naivitatea sa creada ca domnii Preda si Mezei pot vreodata sa aiba emotii pozitive, sa spuna adevarul in fata unei curti, sa incearca sa construiasca ceva in viata. Astfel de oameni doresc doar castiguri personale, placeri exacerbate, iar pentru ei distrugerea cuiva este un act reflex. Iar din toate cele trei puncte de vedere, cei doi (Preda si Mezei) s-au distrat extraordinar in perioada octombrie 2011-aprilie 2012.

Acesta ar fi, în linii mari, colectivul Ambasadei României la Havana. Sugerăm respectuos audierea personală a acestor tipologii în faţa Curţii. Aceasta ar permite o edificare deplină asupra cauzelor profunde ale unor reacţii ale soţiei mele şi ale mele.

Faptele

Soţia mea şi eu ne-am recăsătorit la 1 septembrie 2011, după ce ne separasem în august 2010. Totul părea în regulă, urma să avem un şef care ne promisese sprijinul total şi a cărui sosire, după aproape trei ani de aşteptare, o doream. Eu investisem mult în persoana domnului Preda (ca şef de misiune invocasem constant necesitatea sosirii dânsului la Havana). Sosirea sa aici a fost însă un şoc. Din prima zi m-a acuzat că informez despre el (de obicei aceste acuzaţii se fac împotriva celor consideraţi indezirabili si nu de putine ori cei care o fac au propriile pete pe constiinta) iar deja în a treia zi (pentru că timpul nu trebuia pierdut) a mers şi mai departe: dânsul m-a surprins numărând nişte monede cubaneze (CUC) împreună cu soţia mea. La întrebarea „ce faceţi aici?” am răspuns că numărăm nişte cuci. În continuare, dânsul a făcut o analogie pornografică între numele monedei cubaneze şi un organ uman care ar fi afectat de pancreatită, boala de care sufăr; din acel moment am stabilit o convenţie cu soţia mea – vom folosi doar pronunţia spaniolă pentru această monedă – se-u-se. Curând am avut şi explicaţia – domnul ambasador a solicitat angajarea unui om din afara Ministerului. Iar locul trebuia eliberat. În plus, era nevoie de discreţie cu privire la matrapazlâcurile făcute de acesta. Au inceput, in aceeasi perioada, pentru dansul, castigurile financiare ilegale. Aceste comportamente s-au mutat şi în afara programului. Propunerile noastre de petrecere a timpului liber erau totdeauna necorespunzătoare, mi se adresau observaţii ridicole („nu mai sta cocoşat!”, „mănânci prea mult!”), explicatiile bazate pe experienţa mea (de trei ani si jumatate) erau interpretate ca speculaţii ş.a.m.d. În acelaşi timp, domnul ambasador petrecea foarte mult timp în biroul soţiei mele (peste o ora zilnic din cele apx. 5 petrecute la birou), ignorând de cele mai multe ori să mă viziteze. Subiectele abordate cu ea erau în majoritatea timpului particulare, completate de promisiuni de angajare în Minister si de exprimarea de „dubii serioase” asupra viitorului meu profesional.

Coorodonat, au început şi presiunile din partea intendentului Ambasadei. Faţă de soţia mea acesta avea o atitudine îndatoritoare, iar cererile mele se transformau în şedinţe de vorbit în barbă, vorbe cu dublu sens sau scuze ridicole. Foarte curând a început să o curteze la vedere. Nu am dat însă importanţă acestor tentative până în februarie 2012.

Jumătatea lui februarie 2012 este un moment important: atunci am primit o veste proastă – pancreasul meu, care se refăcuse aproape miraculos din iunie 2011 (când avusesem o criză severă) până în septembrie 2011 (când mi se extrăsese vezica biliară) era acum, după şase luni petrecute alaturi de echipa de conducere, distrus în proporţie de 80%!! Din acest moment s-a intensificat şi presiunea asupra soţiei mele, complimentele şi bunăvoinţa erau mai mari, şi asupra mea, dar în sens invers (primeam dotările nou cumpărate la o lună după instalarea lor pentru ceilalţi trei membri ai Ambasadei – ambasadorul, intendentul şi soţia mea). Şi curtea pe care intendentul i-o făcea soţiei mele a devenit mai îndrăzneaţă, iar atunci am avut primele reacţii faţă de el (mult mai palide faţă de dimensiunea celor întâmplate). Din păcate, soţia mea, cu care înaintea aveam o comunicare foarte bună (îmi spunea, de exemplu, în intervalul decembrie – februarie că ambasadorul se uită cu interes la picioarele ei) a devenit mai criptică şi chiar didactică faţă de mine. În plus au apărut şi alte semne îngrijorătoare – timpul petrecut cu domnul Meszei creştea, dânsul stătea mai aplecat peste ea la birou, uneori şedeau împreună la biroul dânsului. La începutul lunii martie, o invitaţie a domnului ambasador la o acţiunea a Ambasadei Japoniei urmată de participarea la ceremonia ridicării steagului în fortul Havanei s-a transformat în participarea soţiei mele împreună cu intendentul la acţiunea Japoniei. Recunosc că nu ştiu când s-a făcut reunirea cu familia domnului ambasador, eu rămânând la ambasadă pentru unele lucrări urgente. În plus, la 12 martie, cu o zi înainte de conflictul la care se face referire, soţia mea şi intendentul (dl. Mezei) au ieşit să cumpere rechizite, deşi ea nu avea atribuţii în acest sens. Acţiunea a durat patru ore.

C.

Pe acest fond, în ziua de 16 martie 2012 am sugerat soţiei mele să ne separăm banii, aşa cum stabilisem de altfel la plecarea din ţară. Reacţia sa a fost una indignată, spunând că are treabă. La întrebarea mea: „ce treabă ai?”, răspunsul a fost şocant: „Cum îţi permiţi să mă întrebi ce treabă am?”. Ulterior, din declaraţia domnului Mezei a rezultat că dânsul ştia perfect ce treabă are soţia mea. A urmat un duel verbal presărat şi cu aţi ghimpi din partea soţiei mele care devenise de nerecunoscut, brusc, după o perioadă de calm de şase luni: gesturi mecanice ce însoţeau acelaşi text repetat de mai multe ori – ieşi! sau ieşi din biroul meu! La un moment dat, la replica mea „tu ştii că fără tine sunt mort!”, răspunsul a fost de asemenea de o cruzime nefirească – „Aşa ai promis şi anul trecut.” Ulterior, în mod absolut neaşteptat şi-a făcut apariţia din apartamentul său de la etajul superior cu un aer de cocoş protector intendentul Ambasadei. Spun neaşteptat pentru că clădirea este una veche, izolată fonic perfect. După ce a petrecut un timp în biroul său, unde din nou nu putea auzi ceva cu urechea întrucât ambele uşi ale birourilor erau închise, acesta a forţat uşa la biroul soţiei mele într-un moment de acalmie. I-am închis uşa în nas, uşă pe care acesta a spart-o furios cu piciorul. E interesant că în nici una dintre declaraţiile unor oameni atât de corecţi nu apare menţionat acest moment. A urmat un conflict verbal între mine şi acesta, condimentat din partea dânsului inclusiv cu ameninţări: „dacă erai al meu, te băgam în mormânt”! sau exclamaţii în stilul pe care îl folosea deja de mai mult timp cu mine: „Eşti liber!”. În timpul acestei discuţii a dispărut, de asemenea, de pe masă, plicul care conţinea cei 16500 euro pe care urma să îi preiau. De remarcat cu câtă uşurinţă se considera domnul Mezei îndreptăţit să intre în biroul soţiei mele deşi, repet, momentul era unul de acalmie, conflictul verbal fiind pe sfârşite. Alt fapt remarcabil este profunda cunoaştere a celor discutate înâuntru (sau cel puţin aşa pretinde) în condiţiile în care singurele lucruri pe care le-a auzit direct au fost apostrofările mele catre dansul. În aceeaşi seară, după ce domnul intendent şi-a dovedit utilitatea conducându-mi soţia la reşedinţa domnului ambasador, a intrat şi în camera mea, sustrăgându-mi aparatul foto. De altfel, a doua zi, la sosirea unei delegaţii oficiale, uşa era reparată iar un anunţ al domnului ambasador privind accesul în ambasadă doar între orele 8 şi 17, pus ca urmare a acestui incident, dispărut.

Doresc, în finalul acestei prezentări să mă refer la o afirmaţie din declaraţia soţiei mele, posibil sugerată acesteia, privind supunerea sa la un lung şir de umilinţe. În prima zi de după conflict, domnul ambasador îmi spunea că a avut o discuţie lungă cu soţia mea, în care aceasta i-a prezentat anumite lucruri care o plictiseau la mine şi despre care mie nu îmi vorbise niciodată. De asemenea, în cursul primei noastre discuţii faţă în faţă (în prezenţa domnului ambasador care îşi folosea intens telefonul mobil în toată această perioadă, probabil pentru a inregistra), soţia mea a făcut două afirmaţii interesante: „ai anumite calităţi, de multe ţi-ai bătut joc”, dar mai ales „viaţa e o luptă, tu nu eşti pregătit pentru ea”. Nu cred că vreuna dintre aceste afirmaţii (sau cele din timpul conflictului verbal) sunt caracteristice unui om care a suferit un lung şir de umilinţe ci mai curând cuiva căruia i-a fost inoculat în timp dispreţul pe care ceilalţi membri ai Ambasadei l-au avut, in mod sistematic si planificat, faţă de mine.

D.

În perioada 17-18 martie a fost prezentă la Havana o delegaţie oficială. Pe timpul prezenţei acesteia, domnul ambasador a fost o prezenţă împăciuitoare, promiţându-mi că lucrurile se vor rezolva în câteva zile. După plecarea delegaţiei, lucrurile au curs cu o viteză fantastică. Din aceeaşi zi (18 martie 2012), domnul ambasador m-a întrebat dacă nu mi-ar conveni să plec acasă fără soţia mea, urmând ca în Minister să nu fie nici un fel de consecinţe „pentru aceste acte reprobabile”. Am declinat oferta dânsului, spunând că plec oricând doreşte, împreună cu soţia mea. A devenit precipitat, spunând că nu crede că mai avem un viitor împreună.

În plus, pentru a sublinia „afectarea serioasă a activităţii ambasadei datorită acestui incident” a luat unele măsuri .aberante. Principala victimă: eu; principalul beneficiar: domnul Mezei. Astfel, programul de lucru a fost stabilit de la 8 la 17, nici un minut mai târziu. Cheia de la intrarea în Ambasadă o avea doar dl. Mezei. Au fost introduse un nou număr de telefon şi un nou email (ambasador.havana…..). Majoritatea corespondenţei externe purta de acum antetul ambasadorului, nu al ambasadei. Toate birourile, în afară de al meu, au avut yalele schimbate. După ce în prima zi după ceartă, când teoretic şocul trebuia să fie maxim, soţia mea a intrat neînsoţită în biroul meu, ceilalţi doi colegi au considerat că nu îşi pot asuma riscul unei împăcări. Din acel moment, ea a fost adusă doar la un interval de trei-patru zile, însoţită înclusiv la toaletă de domnul Mezei (deşi, repet, Ambasada are opt angajaţi cubanezi). De asemenea, „în urma refuzului soţiei mele”, am putut vorbi cu ea (la telefon) doar după trei săptămâni şi chiar şi atunci în prezenţa familiei Preda. Ca probă a manipulării continue la care era supusă stă faptul că soţia mea era cu fiecare zi mai intransigentă, deşi intensitatea oricărei emoţii în mod normal scade, nu creşte. Mai mult, în ultimele zile deja apăruse o confuzie de roluri – soţia mea nu îmi mai reproşa presupusele greşeli ci faptul că nu sunt recunoscător faţă de domnul ambasador sau reflecta discuţii avute anterior (te-ar putea da în judecată pentru calomnie). În paralel cei doi încercau constant să îmi zdrobească rezistenţa ajungând până la a îmi recomanda ce să vizionez sau să citesc (Jurnalul Naţional, Cotidianul erau bune, emisiunea Mondenii si ziarele România Liberă sau Evenimentul Zilei erau rele etc.) sau să renunţ la orice ritual creştin etc.

Dar mârşăvia cea mai mare avea loc seara. În FIECARE ZI din intervalul 18 martie – 12 aprilie 2012, în intervalul orar 17.30 (adică după încuierea ambasadei din care eu eram evacuat zilnic şi eventual un scurt duş) – 23.30, intendentul (domnul Mezei) era prezent la reşedinţa din strada 3/34, acolo unde locuiau familia ambasadorului şi, ad-hoc, soţia mea. Şi asta deşi pe 17 martie 2012 îi spusesem domnului ambasador toată tărăşenia. În acea perioadă se efectuau lucrări de amenajare a noii reşedinţe de ambasador iar prezenţa intendentului era necesară acolo. Da, numai că în logica Ambasadei României la Havana, la lucrări era prezent şoferul oficial cubanez – intendentul român era solicitat pentru activităţi recreative. Practic, cei doi piloni ai Ambasadei (domnul Ambasador Dumitru Preda şi intendentul-şofer Romulus Gabriel Mezei) au sprijinit furibund şi în dispreţul oricărei consideraţii etice un dublu adulter cu o femeie mult mai tânără şi căsătorită . Nu a contat nici măcar prestigiul pe care o ambasadă îl are de apărat în faţa efuziunii sexuale a acestora.

În seara de 12 aprilie 2012 (înaintea unei deplasări a domnului ambasador în altă provincie), domnul Mezei a lipsit din nou. Curios este faptul că domnul ambasador şi soţia au dormit în ambasadă în acea zi, reşedinţa veche era deja dată, soţia mea se mutase în cea nouă, unde era vizitata de administrator, prietenul intim al ambasadorului…

După cum se poate vedea chiar în declaraţia dată de către domnul ambasador Preda, acesta intenţiona să mă trimită forţat acasă şi să îmi păstreze soţia la post. Această aberaţie administrativă (din câte ştiu, unică în istoria diplomaţiei româneşti) are la bază o aberaţie comportamentală – la Ambasada României din Havana, cel mai apropiat colaborator al ambasadorului nu este adjunctul şefului de misiune (adică eu), cel împreună cu care acesta se ocupă de toate chestiunile curente ci intendentul, cel care îi asigură confortul personal prin achiziţii preferenţiale şi care îi este şofer la sfârşit de săptămână (domnul ambasador nu are carnet). Un alt aspect asupra căruia doresc să mă opresc a fost ameninţarea de către cei doi cu folosirea unor probe audio-video. Sper pentru dânşii că este o glumă. Instalarea acestora şi violarea vieţii private este ilegală şi măcar pentru atât li s-ar putea deschide o cauză penală.

Trimiterea mea în ţară s-a făcut pe 23 aprilie 2012, după cinci luni în care am trăit frica difuză şi o lună în care am trăit frica directă şi reînnoită periodic a pierderii familiei, carierei şi sănătăţii (sau chiar a vietii).

Ca încă o dovadă a adevăratului autor al acestui proces şi a importanţei acordate soţiei mele în cadrul său remarc şi superficialitatea întocmirii documentelor:

Documentele întocmite la Ambasadă trebuiau validate de către consul (adică de mine), nu de ambasador sau orice altă persoană, aşa cum actele notariale nu le facem nici la hypermarket nici la Parlament;

Numele soţiei mele apare în actul întocmit de avocata cauzei ca „Baloşin” în loc de Balosin (aceasta este o probă clară că soţia mea a fost marginal implicată în întocmirea propriei declaraţii);

Chemarea mea la primul termen (10 mai 2012) şi sosită la 7 mai 2012, este pe numele „Claudia Elisei Arghir”.

De asemenea precizez că întrucât soţia mea s-a întors în România la data de 15 mai 2012, se poate prezenta personal în toate etapele procesului.

Onorată Instanţă,

Nucleul dur al Ambasadei României la Havana a propus, instigat şi favorizat drept curs al căsniciei dintre soţia mea şi mine un adulter, distrugerea unei familii şi afectarea bazei morale a alteia, datorită premeditării unora, tarelor caracteriale sau impulsurilor altora. Toate acţiunile mele din ultima perioadă au fost determinate nu de suferinţele prin care am trecut eu (şi pe care credinţa în realizarea dreptăţii mi le-au atenuat) ci de afectarea demnităţii soţiei mele (sau măcar a idealuli pe care mi l-am format), care a fost nevoită să mănânce din oale de mâncare gătite de intendent, să se supună unor reguli străine, fiind amăgită cu promisiuni dubioase.

Aş fi putut să îmi acuz soţia de dublu adulter, complicitate la vătămare corporală deosebit de gravă şi, din punct de vedere legal, aş fi avut dreptate. Pentru toată viaţa de cuplu trăită împreună prefer însă să consider că, în faţa greutăţilor vieţii eu şi soţia mea am avut abordări diferite: eu m-am aliat cu ea împotriva lumii. Ea s-a aliat cu lumea împotriva mea.

Această tristă întâmplare a avut şase vinovaţi (în diferite grade) şi două victime – soţia mea şi eu. Considerăm că acest mariaj a fost făcut să alunece pe un curs prestabilit, în condiţii viciate, şi el trebuie reluat de acolo de unde a fost lăsat în septembrie 2011. Amândoi avem nevoie de o perioadă de reflecţie împreună. Ar fi prima perioadă pe care am aborda-o ca oameni puternici, care stau în sfârşit pe picioarele lor, după un lung şir de încercări la care i-a supus viaţa. Orice drum am alege ulterior, aceasta este singura cale de a ne recăpăta demnitatea, punându-ne faţă în faţă cu momentele fericite dar şi cu problemele pe care, din păcate, a trebuit să le înfruntăm, acolo unde acestea s-au petrecut.

Datorită tuturor celor prezentate vă rog respectuos să decideţi următoarele:

Realizarea partajului bunurilor şi fondurilor, care pare să fie o temă recurentă în căsnicia noastră. Aceasta ar trebui să ţină cont şi de cei 35.000 euro bani lichizi rezultaţi din prima căsnicie şi care se află în posesia soţiei mele; de faptul că la data sosirii soţiei mele la post deţineam 16.500 euro (bani personali, câştigaţi în afara căsătoriei) şi de celelalte sume obţinute în cursul celui de al doilea mariaj (până la valoarea de 25.000 euro);

Acordarea unei perioade de convieţuire de probă de şase luni, la sfârşitul căreia soţia mea şi eu să decidem dacă ne despărţim amiabil sau ne recuperăm viaţa pe care meritam de mult timp să o trăim.”

Despre cat de usor se permit lucrurile gresite si ce consecinte pot avea

Circula pe Internet zilele acestea un document. In el se vorbeste despre un ambasador al Romaniei – Dumitru Preda, caruia i se enumera unele greseli (in tarile UE s-ar numi infractiuni). In plan mai larg, insa, se pot trage concluzii despre neputinta noastra sociala de a face ceva, orice, cum trebuie si cand trebuie. Acesta e sensul adanc al mesajului; si e mai cutremurator decat continutul sau. Problemele sunt urmatoarele:

– Incompatibiltate. Dumitru Preda a fost, inca de la absolvirea facultatii, pe statul Directiei a IV-a a Securitatii, in aceasta calitate facand intens politie politica – atat in cadrul Armatei (era singurul “civil” al Institutului de Istorie Militara) dar mai ales, in desele deplasari prin tara la care intamplator era “abonat”, in randul istoricilor, oamenilor de cultura sau oficialitatilor locale pe care le intalnea). Prin prevederile Legii Lustratiei, acesta nu putea ocupa functia de ambasador (si nici macar pe cea de director in Minister). Diplomati de mare valoare au fost expulzati din Minister pentru mult mai putin decat aceasta. Dar pentru domnul Preda, comiterea de ilegalitati este un fapt de viata. Multe dintre cartile sale, editate in perioada in care era director al Arhivelor Ministerului Afacerilor Externe, preluau integral sau fotocopiau documente secrete. Pentru acest fapt (penal?) nu i-a fost aplicata nici o sanctiune.

– Devalizarea bugetului Ambasadei. In doar trei luni de la instalare, Ambasadorul Preda a “realizat” urmatoarele: cedarea unor bunuri in perfecta stare de functionare (pe piata second hand acestea s-ar fi putut vinde cu cel putin 2000 euro si chiar la fier vechi valorau aproape 800 euro), vanzarea a doua autoturisme cu 150 euro (desi valorau cel putin 1500 euro fiecare, conform preturilor locale) si altele. In plus, a cumparat bunuri in valoare de apx. 10.000 euro, unele in dispretul legii (fara licitatie publica, cu preturi umflate etc.), primea containere personale (dar platite din banii Ambasadei) din Panama. O alta tactica era refacerea unor lucrari executate defectuos cu intentie. De exemplu, a comandat doua aviziere exterioare ale Ambasadei (cu cheltuieli de 700 euro) Acestea au fost facute prost, necesitand refacerea, cu noi cheltuieli. Sau a cumparat o garnitura de hol fara nici un act. Toate actele au fost reconstituite ulterior si antedatate. In plus, pretul (2500 euro) este enorm pentru un astfel de material ieftin. O alta garnitura de hol a fost cumparata la a doua mana cu un pret similar, desi legislatia permite doar cumpararea de lucruri noi. Si ca minunea sa fie completa, toate obiectele cumparate recent au fost inregistrate astfel incat sa poata fi luate acasa de dumnealui cand termina postul, aducand pagube suplimentare Ambasadei.

Tot pe linia asta, in plina criza economica, ambasadorul Preda a angajat patru lucratori cubanezi, toti aflati la dispozitia sa personala (paznici si gradinari la resedinta). Acum, Ambasada Romaniei are doi salariati romani si 8 (opt) cubanezi. Este cu cheltuielile personale (protocol, angajati la resedinta, benzina, achizitii de mobilier) la nivelul ambasadelor bogate europene, chiar daca are un buget de cinci-sase ori mai mic. Si ca sa un fie dubii ca ar face asta din nestiinta, in timp ce a crescut de cateva ori si nejustificat cheltuielile, raporteaza in tara cu mandrie ca “a facut economii de 20-25.000 euro”.

Partenerul sau de ilegalitati si prietenul sau fidel este administratorul Romulus Gabriel Mezei, un tip cu profil de ucigas profesionist, care face des amenintari cu moartea celor pe care ii considera incomozi.

– Un mod distructiv de a face politica externa. Pentru ca Cuba s-a angajat pe calea reformelor, Romania s-a prezentat tot timpul ca un partener de incredere pentru aprofundarea acestor reforme, in ritmul in care Cuba le doreste si, de asemenea, ca un sustinator al relatiilor Cubei cu Uniunea Europeana si NATO si un partener economic de incredere. Ambasadorul Preda a ruinat toate aceste eforturi si gesturi de incredere, manifestandu-se ca un instigator al stagnarii economice si politice a Cubei, prezentand tranzitia din Europa de Est ca un esec total si respingand orice proiect de colaborare care nu ar aduce un profit material sau beneficiu de imagine personal. Colaborarea pe termen lung, din care ambele tari ar avea de castigat, este lasata in dauna unor proiecte minore, dar in care prezenta sa este evidenta inca de la inceput. Fapt si mai grav, singurii de care ambasadorul Preda asculta orbeste sunt administratorul (roman), soferul (cubanez) si traducatoarea Ambasadei (cubaneza). Aceasta echipa de patru oameni (doi romani si doi cubanezi) face politica Romaniei in America Centrala, nu Ministerul de Externe. Lipsa sa de respect fata de Minister e atat de mare incat “ambasadorul Romaniei” a schimbat pana si formularele pe care se transmit informarile in tara. Iar cu ocazia suspendarii lui Traian Basescu spunea pe toate drumurile, oricui voia sa il auda, ca atat Basescu cat si Ponta vor disparea din viata politica. Si pentru a da impresia ca lucreaza din greu, acesta vorbeste in mod repetat despre proiecte nerelevante, unele chiar ridicole avand in vedere distanta si prioritatile celor doua tari.

– Interceptari ilegale. Desi Constitutia Romaniei interzice interceptarile (chiar si Constitutia lui Ceausescu facea asta), administratorul Romulus Gabriel Mezei a instalat, conform dispozitiei ambasadorului Dumitru Preda, microfoane si camere video in toate birourile de lucru dar, si mai grav, in apartamentele angajatilor. Acesta, de asemenea, patrundea frecvent in apartamente pentru a le verifica, sustrage anumite probe sau pur si simplu ca sa intimideze. Discutiile auzite le folosea pentru santaj sau le reda autoritatilor cubaneze si diplomatilor straini. Acesta este alt fapt (penal?).

– Distrugerea imaginii Romaniei. In mod mai amator sau mai profesionist, cu mai multa sau mai putina forta, Romania a acreditat in zona imaginea unei tari industrializate, respectabile si un partener de incredere pentru orice stat latino-american. Dumitru Preda a spulberat aceasta imagine. Mai intai a blocat relatarea catre Minister a oricarei stiri negative despre Romania aparute in Cuba, facand imposibila, de exemplu, orice strategie de imagine. Apoi, continua sa dea interviuri in care vorbeste exclusiv despre personalitatea sa si norocul pe care il are Cuba cu un asemenea ambasador si promoveaza, in toate contactele cu partenerii cubanezi, imaginea unei Romanii inapoiate si reactionare, dansul fiind unul dintre oamenii “deschisi la minte” , una dintre putinele punti de legatura posibile intre Romania si Cuba. In incercarea de a isi proiecta imaginea de salvator, a monopolizat toate contactele Ambasadei cu lumea exterioara, ceea ce a dus la situatii ridicole si absurde, de exemplu: a fost singurul diplomat cu varsta mai mare de 40 ani si singurul sef de misiune la petrecerea la piscina organizata de consulul Slovaciei, singurul strain prezent la Campionatul de fotbal al Bisericii Ortodoxe din Cuba, singurul ambasador prezent la o reuniune a atasatilor culturali in care se vorbea despre colectarea gunoiului in Centrul Istoric al Havanei s.a.m.d. In plus, spre deosebire de orice alt ambasador roman si spre rusinea meseriei de diplomat dorea, de asemenea, sa se intalneasca cu toti solicitantii romani de servicii consulare, gandindu-se ca cine a facut o excursie in Cuba ar trebui sa aiba multi bani.

– Delicte sexuale. Ambasadorul Preda a avut o relatie extraconjugala cu Mioara Balosin, sotia adjunctului sau. In schimbul favorurilor sexuale, acesta i-a promis angajarea in Minister spunandu-i ca sotul sau un mai are nici un viitor profesional si incurajand-o sa plece si cu economiile familiei. Pentru a masca fata de sotia sa aceasta relatie nelegitima, ambasadorul Preda a incurajat dezvoltarea unei relatii paralele a Mioarei Balosin cu administratorul Mezei. Cand intrebarile sotului au devenit prea indraznete, cei trei au inscenat un episod tragicomic pentru a il indeparta pe acesta de la post. Dar, mai ales, lucru unic in istoria diplomatiei mondiale, ambasadorul Preda a propus ca “sotia indurerata” sa ramana pe loc, pentru ca menajul in trei sa continue. Dupa cum stim, pe drumul asta primul pas e greu. Nu stim ce planuri mai avea amorezul cu noua achizitie.

– Furtul unor obiecte de patrimoniu. Ambasada detine unele tablouri valoroase, aflate in proprietatea Muzeului National de Arta – Camil Ressu, Theodor Pallady. Alexandru Ciucurencu, Ligia Macovei. Ambasadorul Preda s-a opus din rasputeri transmiterii in tara a acestora (desi clima tropicala le deterioreaza pe zi ce trece), dorind sa aduca niste pictori romani in Cuba ca sa le “restaureze” (copieze). Din prima saptamana a sosirii sale, tablourile au disparut de la locul lor, aparand la resedinta, unde le putea controla direct. Cum aranjamentele cu “pictorii din tara” au cazut, acesta si-a facut prieteni artisti pe plan local, dandu-le si un test: pictarea unui portret al sau. Speram din suflet ca schimbul cu copiile sa nu se fi facut deja.

– Acte grave de coruptie. In incercarea sa de a obtine un profit material rapid, domnul ambasador Preda monopolizeaza relatia cu oamenii de afaceri romani, selectandu-i pe aceia care ii ofera unele atentii. Pentru a isi gestiona comisioanele, ambasadorul Dumitru Preda a deschis un cont separat la Banco Metropolitano de Cuba, la care are acces numai el. Cand la Havana a sosit (cu ocazia Targului International, in noiembrie 2011) o delegatie a Camerei de Comert Romania-Cuba, pentru faptul ca nu i-au donat unele lucruri promise („pentru ambasada”, dar care de fapt urmau sa fie luate in Romania la plecare) a refuzat pana sa ii si primeasca in propria resedinta, reducand la minim contactul cu acestia, (a dat si dispozitii in acest sens). De asemenea, in cursul unei intalniri cu Camera de Comert cubaneze (intalnire obtinuta cu greu) a facut toate eforturile, prin deturnarea convorbirii, sa impiedice obtinerea de rezultate concrete. Cand insa, mai tarziu, unul dintre membrii delegatiei (care s-a enervat vizibil in sala) a propus „trimiterea unui colet pentru ambasada”, respectivul a primit toata atentia.

Alt exemplu este al unei afaceri de distributie de medicamente. Romania a avut ocazia sa devina distribuitor regional pentru unele medicamente cubaneze, partenerul roman fiind o firma foarte serioasa. Dar genul asta de afaceri, in beneficiul Romaniei, nu erau pe placul domnului Preda; pentru ca reprezentantii respectivei firme nu donasera ceva „pentru ambasada”. Necunoscand pe nimeni in domeniu, acesta a intrebat toate delegatiile venite la Havana (in scop cultural, turisti etc.) daca nu vor sa preia afacerea. Dupa ce nu a gasit pe nimeni, a preferat sa o saboteze. Consecinta: targul respectiv a fost abandonat. Dar daca afacerile mari si transparente nu sunt pe placul domnului Preda, haideti sa vedem ce afaceri ii plac: una dintre cele pe care o controleaza direct este transmiterea in Romania de medicamente cubaneze anticancer. Ambasadorul le obtine gratuit din Cuba si organizeaza voiaje aproape lunar in Romania, iar clientilor le pretinde bani grei. La fiecare transport acesta castiga peste 1500 euro.

De asemenea, avem date ca ambasadorul Dumitru Preda incearca rezolvarea in beneficiul propriu a problemei datoriei Cubei fata de Romania (cca. un miliard de dolari) contra unui comision personal de cateva (zeci de) milioane de euro. Pericolul este foarte mare: pe de o parte, ne facem de ris cu escrocheriile noastre in una din putinele zone unde inca mai suntem considerati o tara civilizata si dezvoltata; apoi, aruncam in aer ultimul pod spre aceasta zona (problema datoriei folosita inteligent poate aduce mult profit intregii regiuni). Romania avea 15 ambasade in America Latina. Acum are 10. Cineva face eforturi intense ca macar una dintre ele sa dispara.

– Un risc permanent pentru siguranta nationala. Bineinteles ca toate aceste fapte sunt cunoscute autoritatilor cubaneze si celorlalte ambasade. Faptul ca ele nu se dau in vileag este o parghie permanenta de presiune care poate fi folosita impotriva ambasadorului Preda si Ambasadei Romaniei.

Pe langa cele amintite, alte aspecte (lucreaza toate documentele ambasadei la el acasa) sunt mizilicuri.